Scriitori la Est de West. Vitalie Ciobanu

vitalie_0

Vitalie Ciobanu, prozator, eseist, critic literar, jurnalist şi comentator politic, este unul din reprezentanţii de seamă ai optzecismului basarabean.

Fişe. Născut la 4 mai 1964, în oraşul Floreşti*, raionul Floreşti, URSS, scriitorul Vitalie Ciobanu este jurnalist de formaţie (Universitatea de Stat din Moldova, 1986). Şi-a început activitatea în sistemul editorial, a fost redactor şi redactor-şef la Editura Hyperion (1986-1993), iar din 1994 este redactor-şef al revistei Contrafort. A debutat cu romanul Schimbarea din strajă (Editura Hyperion, 1991). Au urmat apoi volumele de eseuri şi critică literară  Frica de diferenţă (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1999), Valsul pe eşafod (Editura Cartier, 2001), Scribul în grădina fermecată (Editura Arc, 2014).  În calitatea sa de comentator politic a publicat volumul Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova (Editura  Polirom, 2005). Este coautor, împreună cu scriitorul Vasile Gârneţ, al volumului de impresii de călătorie Literatur Express. Europa de la fereastra vagonului. Jurnal pe două voci (Editura Cartea Românească, 2007)

Prozatorul.  Vitalie Ciobanu a intrat în literatura română cu romanul Schimbarea din strajă. După congenerul său Vasile Gârneţ care debutase în 1988 cu romanul Martorul,  Vitalie Ciobanu se lansa cu trei ani mai târziu (1991) tot ca prozator. Colegul său, împreună cu care avea să fondeze în 1994 revista Contrafort, amintea în una din primele cronici la romanul Schimbarea din strajă  că autorul lui şi-ar fi pierdut în nu se ştie ce împrejurări primul său roman, scris pe la şaisprezece ani, din care a publicat câteva fragmente doar în revistele de la Chişinău – fragmente apreciate de scriitorii Nicolae Dabija şi Ion Mânăscurtă.  Naraţiunea din Schimbarea din strajă aşeza romanul în sfera prozei de inspiraţie istorică, care a instituit o adevărată tradiţie în literatura română. Basarabenii se fac remarcaţi prin proza lui Vlad Ioviță,  a lui Vladimir Beşleagă şi a altor câţiva prozatori.

„Semne în acea toamnă se iveau dintre cele mai felurite şi ciudate şi oamenii se frământau, încercând să le explice cum le venea, mişcaţi în opţiunea lor pentru un înţeles sau altul de stări şi simţăminte contradictorii, care se ciocneau serile în lungi sfaturi şi ciondăneli pe la hanurile de la răspântii”, – astfel începe romanul în care naratorul, un personaj de la sfârșitul secolului XX,  povesteşte în ritmuri sadoveniene un fragment din perioada fanariotă a istoriei Moldovei, mai exact din timpul ultimei din cele patru domnii ale lui Grigore Ghica-Vodă. Altfel, timpul istoriei este mijlocul secolului al XVIII-lea.  Protagonist este căpitanul Toma Albuleţ. Impresia generală a cărţii este impregnată de atmosfera unor vremuri tulburi, schimbătoare. Neaşezarea ţării, lipsa de securitate, complotul, iscodirea, trădarea – acestea sunt neliniștile prin care trece Toma şi oamenii săi.  Tipicul roman istoric, roman de acţiune se transformă treptat în roman de atmosferă, în roman psihologic, în roman textualist. Prin urmare, în spaţiul unei singure cărţi se perindă câteva vârste ale romanului românesc. Calitate sau defect de construcţie şi scriitură, periplul prin diverse modalităţi de narației coincide  cu schimbările sociale în care s-a văzut prins nu doar naratorul, dar şi autorul. Vitalie Ciobanu modifică ad hoc structura discursului narativ şi introduce în partea a doua a romanului o serie de tehnici care au plasat Schimbarea din strajă între proza textualistă şi cea postmodernistă. Îndelungata gestaţie a celui de al doilea roman, care se mai scrie, a umplut pauzele cu texte de proză scurtă. Între timp, Vitalie Ciobanu a publicat în reviste, în diverse antologii câteva povestiri memorabile. Antologabila Zilele după Oreste reprezintă, aşa cum afirmă criticul Grigore Chiper, momentul  „tranziției  dintre două lumi. Una, cu lumini şi umbre, ce apune, alta, de asemenea cu lacune şi aşteptări, care vine”. (O istorie critică a literaturii din Basarabia, Ed. Ştiinţa, Arc, 2004, p.90). Scena finală din romanul Schimbarea din strajă care îl aduce şi pe Toma în „pădurea tenebroasă”  atribuie continuitate, dincolo de spaţiul romanului, căutării disperate a moldovenilor de a ieşi la lumină, dar „numai Dumnezeu-unul ştia cât aveau să rătăcească aşa şi până când”. Aşadar, omul sub vremi şi lumea în schimbare devin temele centrale ale scrierilor lui Vitalie Ciobanu.

Eseistul şi criticul. Vitalie Ciobanu este un redutabil eseist. Scriitura lui este inconfundabilă, iar discursivitatea, dezinvoltura şi organicitatea limbajului alcătuiesc un fel de paradigmă proprie. Europenist convins, Vitalie Ciobanu s-a lansat în genul eseistic cu volumul Frica de diferenţă, care a şi constituit de îndată ce a apărut un reper moral şi comportamental. Imaginea unei societăţi tolerante, care se alcătuieşte dintr-o sumă de lucrări elevate, dar deferite, reprezintă idealul de societate promovat în eseurile sale. Acea „interferență a spiritului cu lumea” pe care o cultivă eseistul se constituie într-un fel de crez al său, devine un modus vivendi. Reacţiile vii, netrucate la actualitatea deloc pomădată iau forma, cum afirmă autorul însuşi, unor „colecţii de nevroze şi sfâșieri epidermice” – aceasta este definiţia eseisticii sale. Vitalie Ciobanu este omul cetăţii, implicarea în viaţa ei face parte din conceptul său asupra rolului scriitorului, literaturii în timpuri răscolite. Cea de-a doua carte Valsul pe eşafod certifică o anumită structură a cărţilor sale de eseuri. Autorul cultivă cu dăruire eseul cultural, speciile criticii literare, dar şi naraţiunea diaristică. Prin urmare, Paginile de antren – primul compartiment al Valsului pe eşafod – adună o serie de dezbateri despre cultură, despre valorile societăţii contemporane sau complexele culturilor din Europa Centrală şi de Est şi integrarea europeană, despre „foamea” artistului în tranziţie. Sunt teme de actualitate, pe care autorul le tratează într-un limbaj în care jumătăţile de măsură nu au loc. Eseistul este tranşant, apărându-și valorile fără concesii şi atitudini conjuncturale. Textele lui Vitalie Ciobanu devin astfel o instanţa morală a tranziţiei. Eseurile din cel mai recent „jurnal de lectură” Scribul în grădină fermecată aduc în faţa cititorului problemele momentului, iar momentul este plin de dilemele, eforturile şi ratările integrării europene. Justiţia memoriei, Privind printre zăbrele la grădina Europei, dar de fapt toate eseurile adunate sub genericul Realitate şi ficţiune dezbat prin diferite optici aceeaşi temă: locul basarabenilor în spaţiul european.

Criticul literar îmbină în cronicile sale dezinvoltura eseistică şi judecata de valoare, făcând uz de cele mai moderne instrumente ale receptării profesioniste.  Cronicile semnate de Vitalie Ciobanu – ample – sunt adevărate studii literare. Stilul inconfundabil, criteriile de construcţie a textelor sale fac deja din critica literară o altă artă, o artă de gradul doi. Analiză lucidă şi rigoare, eleganţă, migală şi asiduitate de hermeneut, joc al imaginaţiei şi rafinament al observaţiei – sunt calităţile criticului Vitalie Ciobanu. Criteriile axiologice pe care le aplică la selecția cărţilor despre care scrie nu lasă nicio urmă de îndoială. Criticul completează harta valorică  a literaturii europene, în care include autori diferiţi, indiferent din care zonă geografică vor fi venind ei. Altfel, criteriul geografic este abolit cu bună ştiinţă, iar personajele sale –scriitorii – sunt cetăţeni cu drepturi depline în Republica Literelor.

Diaristul. Prozatorul Vitalie Ciobanu arată o excelentă disponibilitate narativă proprie discursului diaristic. În volumul Valsul pe eşafod autorul include un Jurnal la Praga, în care evocă  aflarea sa „într-un stagiu la Radio Europa Liberă”, în mai 1999. Jurnalul de călătorie pare să prindă un loc aparte în varietatea speciilor abordate de autor, de vreme ce în 2007 semnează împreună cu Vasile Gârneţ un alt jurnal Literatur Express. Europa de la fereastra vagonului. Jurnal pe două voci. Deşi axa narativă va constitui principiul ordonator al observaţiilor lui Vitalie Ciobanu, descrierile, buclele spaţiale vor constitui savoare acestui tip de proză. Iată, bunăoară, cum îi întâmpină Praga pe călătorii de la sfârșitul secolului XX: „Praga ne întâmpină de departe, desfășurându-și în pâcla amurgului cascada de lumini ce marchează volutele şoselelor cutreierate de mii de automobilişti la sfârșit de week-end”.

Jurnalistul şi comentatorul politic. Cum s-a putut observa din Fişe, Vitalie Ciobanu, din 1994, profesează neîntrerupt jurnalismul cultural la revista  Contrafort. Impactul revistei în formarea unei noi generaţii de scriitori, efortul de sincronizare a discursului literar al basarabenilor cu cel al scriitorilor români şi europeni sunt exemplare. Activitatea editorială şi jurnalismul cultural au fost extinse spre practica jurnalismului de atitudine, spre comentariul politic, care îl aşază astăzi pe Vitalie Ciobanu printre cei mai autorizaţi formatorii de opinie din Basarabia.  Volumul Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova este cartea de vizită a comentatorului politic Vitalie Ciobanu. În eseurile din această carte el dezbate cele mai stringente probleme social-geopolitice ale momentului, de la rolul intelectualilor în Agora (Intelectualul în Agora şi tribulaţiile proximităţii) până la „Proiectul Belkovski” şi „De ce ar avea nevoie România de Basarabia?”. Jurnalistul Vitalie Ciobanu are dreptate: în Basarabia s-a făcut întotdeauna geopolitică. Acesta este specificul locului şi aceasta a marcat de sute de ani atât mentalitatea localnicilor, cât şi atitudinile din exterior.

Ca mai toţi congenerii săi optzecişti, scriitorul meditează în scrierile sale asupra timpurilor în schimbare, asupra anatomiei şi efectelor tranziţiei, în oricare epocă istorică s-ar produce ea. Deşi practică diverse genuri literare şi registre stilistice, Vitalie Ciobanu este înainte de toate prozator, este autorul cu vocaţia epicului, încât tot ce scrie, de la eseu la comentariu politic, se organizează, în măsură mai mare sau mai mică, în discurs narativ.

  • Îmi pare rău de imprecizia în legătură cu locul naşterii scriitorului. Scriitorul s-a născut la Floreşti, nu la Soroca, cum se afirmă în textul publicat.

Revista  SCRIPTOR, Anul II, nr. 3-4, martie-aprilie 2016, pp. 88-90.

http://www.editurajunimea.ro/wp-content/uploads/2016/03/SCRIPTOR-3-4-2016.pdf

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în critică literară, eseu, Literatura, Receptare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s