Anul literar 2013: reflecţii

Critică, eseu şi istorie literară în literatura din Basarabia: 

sumarul anului 2013*

Precum se susţine în cvasiunanimitate, Anul literar 2013 a înregistrat cele mai valoroase cărţi în domeniul eseisticii, criticii şi istoriei literare. Diverse ca volum, specie şi impact, cărţile au făcut obiectul discuţiilor în cele cîteva şedinţe ale Juriului. În dezbaterea Anului literar 2013, organizată de conducerea Uniunii Scriitorilor, în urma unei succinte prezentări a listei, menţionam că mi se pare ineficient şi incorect ca membrii Juriului să emită judecăţi de valoare înainte de jurizarea finală. Totodată mă arătam dispusă să particip la o dezbatere mai largă şi la obiect, fără a menaja cărţile scrise prost şi/sau editate prost, doar după acordarea premiilor Juriului, tocmai din motivul că fac parte din acest Juriu.

Criticii şi istoricii literari

Prin urmare, constatarea rămîne valabilă: eseistica, critica şi istoria literară a avut o recoltă impunătoare. Dicţionar specializat Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic (editura Gunivas) semnat de Mihai Cimpoi a făcut parte din managementul unui eveniment cultural omagial. Cel mai asiduu şi consecvent exeget al operei lui Mihai Eminescu în spaţiul basarabean, criticul şi istoricul literar Mihai Cimpoi a adunat în Dicţionarul enciclopedic o informaţie amplă, sistematizată în nouă capitole: de la biografia poetului pînă la cele mai importante ediţii. Dicţionarul poate servi drept instrument de lucru în cercetarea specializată a vieţii, operei şi receptării lui Mihai Eminescu în spaţiu naţional şi internaţional. Cu o bibliografie a receptării de luat în seamă, Dicţionarul enciclopedic a avut parte de cronici apreciative, dar şi de exegeze mai punctuale, în care (criticul Mircea V. Ciobanu, bunăoară) a evidenţiat atît atuurilor, cît şi scadenţele cărţii. Fără îndoială, o lucrare importantă, de o asemenea întindere informaţională şi de o atare complexitate pare a fi imposibil de elaborat de un singur autor. De regulă, lucrările lexicografice, enciclopedice de acest nivel sunt realizate de colective de specialişti. Amintesc aici cele cîteva volume din Dicţionarul limbajului poetic eminescian, elaborat de un  grup de cercetători şi cadre didactice universitare sub îndrumarea regretatului profesor Dumitru Irimia.

La  categoria monografii aş menţiona trei apariţii importante. Prima ar fi cartea criticului Grigore Chiper Poezia optzecistă. Schimbare de paradigmă (editura Tipo Moldova). Apariţia din anul 2013 este a doua exegeză  în ordine cronologică, după Poezia Generaţiei ’80 semnată de Nicolae Leahu, în care autorul discută cu cărţile pe faţă despre importanţa poeților optzeciști în istoria poeziei române, despre motivarea şi modalităţile prin care s-a impus schimbarea de paradigmă literară, despre locul şi valoarea optzecismului basarabean în contextul generaţiei etc. Autorul monografiei acordă cea mai mare atenţie istoriei optzecismului poetic basarabean, incluzînd în cîmpul  exegezei sale cîteva nume de rezonanţă, dar şi cîţiva poeţi rămaşi oarecum la marginea receptării critice. Bine organizată, cu idei noi, incitante, capabile de declanşarea unor polemici (cum ar fi ideea despre existenţa a doar două generaţii de poeţi în literatura postbelică din Basarabia: Generația ’60 şi Generaţia ’80; subscriu acestei idei şi cred că la o eventuală nouă istorie a literaturii din Basarabia aceasta ar trebui luată în seamă). Pe de altă parte credem că afirmaţia potrivit căreia „optzecismul reprezintă un fenomen istoric încheiat, iar discuţiile despre un optzecism de după 1995 sunt gratuite, fără niciun temei literar sau de altă natură” ni se pare categorică şi insuficient argumentată. Scriitura îngrijită, afirmaţiile care incită spiritual critic, analiza de context a lansării plutonului optzecist, care atribuie discursului exegetic amprenta comentariului istorico-literar, aşează monografia Poezia optzecistă. Schimbare de paradigmă a lui Grigore Chiper pe raftul lucrărilor de referinţă.

Două monografii

Alte două receptări monografice a literaturii române din Basarabia au apărut la editura Arc şi fac parte dintr-un program de durată al acestei edituri, prin care sunt promovaţi în spaţiul didactic de diverse niveluri autori basarabeni de notorii. Profilul „didactic” al acestor două cărţi le situează oarecum într-o poziţie mai specială faţă de celelalte apariţii, care ar părea mai pliate pe stereotipul genului… Cartea lui Mircea V. Ciobanu Aureliu Busuioc: poetul, prozatorul, dramaturgul conţine în formulă rezumativă conceptul unei importante monografii, care trebuia scrisă, despre unul din corifeii literaturii române postbelice de la noi.  Limbajul limpede (o mare calitate a unui critic!), structura şi doctă, dar şi accesibilă, inclusiv unui licean, student, selectarea operelor pentru analiză, observaţia nuanţată asupra textelor lui Aureliu Busuioc – toate împreună, dar şi alte calităţi hermeneutice fac din această monografie, însoţită de sumarul capitol didactic, o carte valoroasă atît pentru şcoală, cît şi pentru istoria receptării operei lui Aureliu Busuioc în general.

În cea de-a doua monografie „didactică” semnată de Aliona Grati,  Vladimir Beşleagă. Cronotopul zborului frînt, apărută în aceeaşi colecţie Cartea care te salvează, autoarea trece opera unui alt scriitor notoriu al şaizecismului basarabean, printr-o grilă exegetică mai elaborată, făcîndu-se apel la concepte naratologice şi perspective analitice mai complexe. Tipul de discurs, mai sofisticat decît cel al lui Mircea V. Ciobanu,  şi orientează cartea mai mult spre mediul universitar decît spre cel preuniversitar, vizat ca public ţintă de autorii colecţiei de la editura Arc. Aliona Garti urmăreşte evoluţia scrisului lui Vladimir Beşleagă de la textele dedicate copiilor (volumul Zbînţuilă – în acest domeniu se lansează prozatorul), pînă la cartea de poeme, apărută recent (Ţipătul lăstunului), miezul analizei revenind, fireşte, operei de romancier a lui Vladimir Beşleagă.

Criticul literar Ana Bantoş a scos în anul 2013 la Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti cartea Literatura basarabeană şi modelele literare europene), care reflectă, după precizările liminare, rezultatele muncii de cercetător literar într-un proiect european.  Literatura română de pe ambele maluri ale Prutului este citită şi interpretată prin prisma tradiţiei locale şi modernităţii europene. Asta ne explică eterogenitatea în bună măsură a corpusului de autori şi texte analizate – observaţia este valabilă cu precădere pentru partea întîi, în care îi regăsim uniţi în serie pe Lucian Blaga, Vasile Coroban, Valeriu Rusu, Ion Vatamanu, Alexandru Lungu, Roland Barthes şi Pierre Bidart. În celelalte două părţi autoarea comentează textele unui şir de autori prin grilă tematică (Literatura de la est de Prut şi reflexele brutalităţii istoriei) şi paradigmatică (Scriitori basarabeni între modernism şi postmodernism).

În zona biobibliografiilor şi cercetărilor informaţionale, însoţite de selecţii din exegeza literară, a excelat în anul 2013 Vitalie Răileanu, care trece drept autor al concepţiei şi antologator a două cărți de acest gen: una despre Pavel Balmuş: Pavel Balmuş sau Forţa inepuizabilă a unui intelectual şi alta despre Petru Cărare: Petru Cărare – scriitor nonconformist. Instrumente eficiente puse în ajutorul celor interesați de istoria literaturii române din Basarabia, pe autori, aceste antologii de texte completează un spaţiu al sistematizării istoriei receptării scriitorilor din seria basarabeană. De aceeaşi factură este şi cartea lui Ion Şpac Revista „Din trecutul nostru” (1933-1939), care este scrisă cu multă acurateţe şi acribie, fiind binevenită atît pentru calitatea sistematizării bibliografice, cît şi pentru aducerea în circuitul valorilor naţionale a unei reviste necunoscute cititorului de azi.

Eseiştii

Eseistica basarabeană a adunat cîteva cărţi importante, semnate de scriitori consacrați şi de eseişti tineri, în plină ascensiune. Scriitorul Vlad Zbârciog, prezent în concurs cu două cărți (una de eseuri literare: Sinteze de luciditate şi rafinament şi alta, cu o scriitură răsucită din fire eseistice şi memorii, pe care membrii Juriului au considerat-o preponderent memorialistică:  Ţara sfîntă – logos de nemurire – amîndouă publicate de Editura Tipo Moldova din Iaşi).  Volumul Sinteze de luciditate şi rafinament include eseuri şi cronici literare la opera a treizeci de poeţi moderni, texte publicate de autor în diverse reviste din spaţiul românesc. Vlad Zbârciog  cultivă o scriitura tihnită, observaţiile cuminţi  – să nu supere pe nimeni, probabil –  adună laolaltă poeţi mult prea inegali ca valoare, de la Ana Blandiana pînă la Galina Furdui, bunăoară. Citite otova, prin aceeaşi grilă exegetică, şi interpretate cu aceleaşi instrumente critice, amîndouă poetele ies cam „deopotrivă”.

Eseul inedit – o carte polivalentă ca gen – ROCKul, „NOROC”-ul & NOI (1966-1970) semnată de scriitorul Mihai Ştefan Poiată şi publicată de editura Arc conţine  o infuzie organică dintre observaţie eseistică, interviu, naraţiune autoreferenţială, istorie culturală şi muzicologică. Cartea face parte din cele cîteva evenimente editoriale marcante ale anului 2013. În primul rînd, fenomenul Norocu-lui de care se ocupă Mihai Ştefan Poiată a  solicitat un efort pe potrivă complexităţii lui şi impactului acestuia în istoria culturii din Basarabia, atît din partea autorului, cît şi din partea editurii. Şi amîndouă „instanţe” ale textului s-au achitat cu cinste de datorie. Punîndu-şi personajele să se nareze pe sine (cartea include elocvente fragmente de interviu), autorul a fost în cea mai mare măsură regizorul acestei cărți-spectacol ce se rosteşte înaintea cititorului. Cartea instituie un model de receptare a valorilor din patrimoniul naţional.

Între cărţile despre cărţile şi fenomenele ale artei basarabene, volumul Sunt un om de stînga de Vasile Ernu (apărut la  editura Cartier) face figură aparte. Lansat prin mult-citata proză eseist-confesivă Născut în URSS, după care a semnat urmat alte apariţii editoriale, Vasile Ernu şi-a adunat de această dată într-un  volum  aparte luările de atitudine, reacţiile la evenimentele politice şi culturale din ultima vreme. Scriitura incitantă, discursul tranşant, de o directeţe provocatoare adesea, i-au adus succes autorului. Faima de porta-voce a unei întregi generaţii de intelectuali – esticii post-sovietici – reprezintă în esenţă o conştiinţă a prezentului, dezinhibată atît de miturile „stîngii diabolice”, cît şi cele ale „dreptei angelice”. A te declara azi un intelectual de stînga înseamnă a te înscrie de fapt în tradiţia intelectualului francez, dar şi a sfida în mare măsură pe intelectualii estului sau cel puţin tradiţia estică, care trimite opozita intelectualului pe flancul drept al cîmpului de idei beligerante, pentru a fi la antipodul stîngii radicale comuniste.

O nouă generaţie de oameni ai literelor şi ai artei se mişcă printre noi. Vedeţi-o! Apreciaţi-o!

Anul 2013 a adus în rîndurile criticilor un nume nou, pe Maria Pilchin – o tînără scriitoare care a intrat pe uşa din faţă în  Republica literelor. Pe masa Juriului s-a aflat cartea de eseuri literare De mînă cu marele Joker, apărută la editura Prut), deşi tot în acest an autoarea a publicat la editura Tipo Moldova din Iaşi cartea Praguri critice. Debutul simultan cu două cărţi este promisiunea pe care o face Maria Pilchin literaturii şi sieşi, ieşind  curajoasă în faţa destinului său de scriitoare polivalentă. Remarcam odinioară scriitura originală a debutantei, „partea creativă  a exegezei ce trece firesc în eseu, în meditaţie cu sertare, din care autoarea scoate către public conexiuni culturale inedite, lecturi supraetajate, observaţii stilistice insolite, comentarii pline de vivacitate”.

În aceeaşi ordine a ineditului şi insolitului vine către cititor cartea tînărului eseist Marcel Gherman  Generaţia Matrix. Aflat la cea de-a trei carte,  constatăm că Marcel Gherman face o literatură de maximă noutate pentru mediul literar de la noi. Înainte de toate remarcăm că autorul Generaţia Matrix  are darul naraţiunii îmbinat cu cel al observaţiei subtile. O scriitură netedă, neforţată se aşează firesc pe diverse subiecte din literatura actuală, de regulă, de pe alte meridiane, din muzica şi cinematografia de ultimă oră. Viziunea lui Marcel German, privirea din lăuntrul unor conexiuni hipermoderne, ca să nu le spun postmoderne, ale celor mai actuale publicaţii în limbi străine, bineînţeles, adunate într-un discurs interdisciplinar fac din eseurile lui o literatură care anticipă cu mult interesul provincializat al cititorului basarabean, chiar al celui în bună măsură cultivat. O nouă generaţie de oameni ai literelor şi ai artei se mişcă printre noi. Vedeţi-o! Apreciaţi-o!

27 mai 2014

* Textul a fost publicat în revista Sud-Est Cultural, nr.1-2, 2014.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în critică literară, eseu, Literatura și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s