Acordul şi dezacordul puterii, banilor şi literaturii

Acordul. Este firesc să scriu acum, la câteva zile de la semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi când acesta a devenit evenimentul tuturor agenţiilor de ştiri, despre importanţa lui istorică. Dar atât de mult a fost aşteptat, atâtea speranţe ne-am pus în el de-a lungul a mai bine de două decenii, încât bucuria a fost acoperită de îndelungata aşteptare. Un singur lucru trebuie spus şi făcut: să muncim consecvent şi să menţinem verticala. Apoi fiindcă rubrica mea a fost gata cu ceva timp înaintea evenimentului, las textul să se producă aşa cum a fost gândit atunci, chit că mai rămâne de actualitate.

Drame (geo)politice. Din primăvară până-n vară sud-estul Europei nu şi-a schimbat mesajele belicoase. Războiul e-n coastă. Occidentalii ba îi sperie pe ruşi, ba negociază, ba se aşează la masa tratativelor. Ruşii ba închid, ba deschid robinetul conductei cu gaze, ba retrag trupele de la graniţa Ucrainei, ba se adevereşte a fi hăt – în inima ei. La noi calmul guvernării şi liniştea cetăţenilor seamănă a suspans. Să fie pauza de regie într-o dramă geopolitică? Dodon cutreieră ţara în lung şi-n lat, îşi afişează publicitatea antistatală – de necrezut! – la cele mai echidistante ca şi cum posturi tv. Pe sticlă se perindă măşti tot mai exotice de patrioţi cu simbrie ai acestei naţii, de comentatori politici şi experți zeloşi. Cât de rapid, cât de abil se developează culoarea politică a atât de bine plătitei prese independente! Formuzal, un alt farmazon ţinut până adineauri în graţiile unui şef de partid intransigent şi deloc implicat în negoţul cu valorile naţionale – trecând impasabil peste infracţiunea de a ignora legile şi însemnele statului RM în schimbul unei călăriri pe El-zorabul lui Voronin – a încălecat şi el la rându-i ideea aderării la Uniunea Vamală, sfâșie aerul patriei de la Comrat la Bălţi şi retur… Deloc ignorabil, discursul electoral începe să devină tot mai ofensiv, iar problemele identitare, a câta oară! devin cel mai accesibil, sensibil şi sigur subiect de polemică electorală. Prin urmare, da capo…, de la zidul părăsit şi neisprăvit.

Jurizarea-premierea. De la jocurile puterilor şi noile configurări geopolitice la politica în literatură e doar un pas. În 13 iunie, într-o zi de vineri, s-au înmânat, în Sala cu oglinzi a USM, premiile pentru Anul literar 2013. Am făcut parte dintr-un mult încurajat juriu de a fi onest, responsabil şi judicios: valoarea primează! Juriul a fost pe cont propriu şi curajos, şi onest, şi responsabil, şi judicios. Dar deciziile unui juriu, oricum ar fi jurizat, au avut parte întotdeauna doar de critici, fiindcă rămâne întotdeauna loc pentru mai bine. Mă gândesc la cărţile semnate de Silvia Caloianu, Margareta Curtescu, Mircea V. Ciobanu, Aliona Grati, Vasile Ernu, Marcel Gherman care ar fi putut fi premiate… Dacă jurizarea este criticabilă, spectacolul premierii a întrecut aşteptările. Cum bine se ştie, arta şi cultura sunt la limita subzistenţei financiare. Scriitorii o duc prost, unii sunt la marginea sărăciei, dar continuă să creadă don-quijotește că scrisul lor va salva lumea, lumea care adesea habar nu are de literatura scrisă aici, de cum se reflectă ea în cărţile de azi. Tradiţional, acordarea premiilor devine un prilej în plus de agitaţie, de încordare, de fantezii şi ficţiuni, chiar dacă banii vin de la sponsori. Câțiva ani la rând sponsorul premiilor USM este o persoană publică cunoscută – Vlad Filat. Gestul unui sponsor este de apreciat peste tot şi oriunde. De regulă, se apreciază, prin mulţumiri, dar acestea să fie aşezate în limita bunului-simţ şi a demnităţii. La noi însă regimul fanariot a lăsat urme adânci. Atâtea răsmulţumiri deviase sărbătoarea cărţii într-o adunare de partid, iar USM într-o organizaţie de partid. A fost jenant ca teribilul Nicolae Esinencu, ajuns la o vârstă onorabilă, acordându-i-se premiul Opera Omnia, să ia de câteva ori poziţia de drepţi… Am avut cumplita senzaţie că scriitorii îşi boicotează propriile scrieri. Cărţile lor spuneau una, iar autorii, prin nesfârșitele temenele, şi le aruncau în aer. Suntem în continuare o societate răscolită, dacă nu suntem în stare să organizăm o Fundaţie naţională pentru cultură, în care să facă vărsăminte mai mulţi sponsori, fără a „privatiza” imaginile uniunilor de creaţie, care, cu toată sărăcia de azi, trebuie să facă politica relaţiilor echidistante. Riscurile de imagine sunt mult prea mari ca să-şi permită identificarea cu doar un singur om de afaceri, un singur politician, oricât de onest şi receptiv ar părea el.

Eminescu îşi râde homeric de noi. Tot despre literatură şi tot despre putere, şi tot despre politică şi la comemorarea a 125 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Guvernarea cu Eminescu al ei – depuneri de flori la ora 9.00 –, Uniunea Scriitorilor şi câțiva admiratori ai poeziei – cu Eminescu al lor – depunere de flori şi omagiu poetului la ora 10.00. Între aceste repere temporale – un stol de reporteri şi reporteriţe alergând când după un ministru-vedetă, când după altul să facă ştirea zilei: cât a ştiut pe de rost din Eminescu cutare, cum s-a bâlbâit cutărică… Ochiul privitorului se amuza de mişcarea suitelor şi stolului de ziarişti în jurul fântânii arteziene, uitând de bustul poetului, de îndată ce vreo somitate din politica autohtonă îşi lăsa florile la baza soclului, în faţa soclului unuia din cei mai trişti poeţi, un poet fără de care literatura română nu poate fi nici gândită, nici înțeleasă. Eminescu, care nu a avut nicio distincţie de stat (Vreo distincţie pentru poetul Mihai Eminescu, se întreba criticul vremii Titu Maiorescu. „Rege el însuși al cugetării omenești, care alt rege l-ar fi putut distinge?” îi fu răspunsul), din depărtarea celor 125 de ani ne rosteşte resemnat: „Iar deasupra tuturora va vorbi un mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el/ Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă”. Nimic mai mult decât premoniţia unui geniu.

16 iunie 2014

Din: http://contrafort.md/categorii/acordul-i-dezacordul-puterii-banilor-i-literaturii

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1, eseu, Politica și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s