Dulceaţă de vişine

Ce faci?
– Dulceaţă de vişine.

Miercuri, dimineaţă de 2 iulie. Evenimentul zilei, lunii, anului, unui pătrat de veac – ratificarea în Parlament a Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Starea poate fi definită ca oboseală (cît de mult am aşteptat!), un fel de bucurie amestecată cu melancolie, o confuzie firească după atîta vînzoleală, manipulare, şmecherii şi viclenii politice. Mă uit prin geamul sticlei televizorului la cele cîteva mii de oameni care stau în faţa Parlamentului, pregătiţi să se bucure. Dar nu prea bucurie se citeşte pe feţele lor. Ei spun la microfoanele mass-media cuvinte „drepte”, dar chipurile lor nu emană bucurie. Nu emană şi gata… Unde este entuziasmul anilor ’88-’89? Sau al copiilor noştri care prin 2002 fugeau de la cursuri să protesteze împotriva neocomunismului, înfăşuraţi în drapelul RM? Unde este scînteia din ochii lor? Unde este energia tinerilor din 6-7 aprilie 2009? Unde sunt tinerii care, fără a fi chemaţi pe listă, s-ar bucura firesc azi? Căci, pe drept cuvînt, ar fi motiv de bucurie. Ce s-a întîmplat cu noi? Ce ni s-a întîmplat, de ne-am îndepărtat de ceea ce înseamnă a trăi pe viu istoria, cu pasiune şi încredere în viitor?
Ştim cine stă azi în Parlament şi cunoaştem cîţi din cei prezenţi acolo (atîta lume întîmplătoare!) au avut treabă de-a lungul timpului cu integrarea europeană…, dar, cum îmi tot repetă cineva, trebuie acceptat că „aşa-i în politică”. Mă întreb unde sunt cei care au asigurat în timp anume acest curs al RM? Cine sunt acei oameni care au făcut, din umbră mai mult, fără surle şi ţambale, mai puţin în lumina reflectoarelor, ca ziua aceasta să arate anume aşa? Anume acelor oameni, entuziasmului, consecvenţei şi muncii lor ar trebui să li se aducă omagiu pentru evenimentul de azi. Unii nu mai sunt printre noi, alţii, împrăștiați în lume, muncesc, studiază, o altă parte e aici – fiecare cu viaţa sa. Sînt ca nişte ostaşi dintr-o armată victorioasă pe vremuri cărora nu le mai scrie nimeni…
Draga mea, azi prepar dulceaţă de vişine în două cu agrişe… Am o reţetă pe care am să ţi-o las moştenire. Cu ea viaţa e mai dulce.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1, eseu, Politica și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s