Poeme în vernil

Un ciclu de poeme din numărul recent al revistei botoşenene Hyperion. Redactor-şef poetul Gellu Dorian
Rev_Hyperion
EL FUMEAZĂ
raisei și lui nicolae l.

un timp el fumează la geam
contemplând un tablou
de decembre cu jaluzele

cufundată într-un fotoliu imens
ea consumă cafea
plimbându-și privirea
pe pajiștea primăvăratică
de pe peretele de vis-à-vis

vorbesc poezii
despre nuci nevermore căline
metafora frunzei și apa din lac

ochii lui migdalaţi
asemeni poeţilor arabi „trași de păr”
plutesc sfios pe chipul ei zâmbind

el fumează la geam
un poem despre timp

GALBEN PASTEL

la trei mii de metri adâncime
prin fisuri de timp uitat

în hruba unui pod
improvizat răzbea
un înnebunitor
miros de tei înflorit

la șandrama
compuneam
povești despre ezra pound
hemingway ori shakespeare

filam memorii numerice
metafore tactile și olfactive
complici melci scoici infidele
aruncate de ape pe mal

ALB TĂBĂCIT

pielea dubită bine
prinsă-n meliţa
păstrată de bunicu-n șopron
se curăţă
cu grijă
de enzimele tinereţii

se roade
se roade
se roade
cu o piatră de var
din cele apreciate de dubălari

se înlătură toate nervurile
vase mai fine
navigate de-arome și simfonii

se subţie

până devine
din nou pergament
numai bun pentru catrene erotice
hărţi de galaxii și lumi viitoare

ROȘU ACRILIC

ochi înroșiţi de nesomn
contur de gene rimelate
rondou metafizic

în fiecare dimineaţă
cobori din pat cum ai intra în
cușca cu lei

iminenţă fatală
ai prefera totuși savana
acestei arene de circ

VERDE VÂSCOS
lui gheorghe c.

I
în luna mai
dincolo de fereastră
aerul se descuamează
plopi singuratici
freamătă lin

plopoaice hermafrodite
cu ugere pline de laptele
verdelui crud
și poale zdrenţuite-n rafale
își smulg despletite chica
dând pe vânt clăbuci răsuciţi
în volane dantelate de puf

II
aici scama cuvintelor
se-nvârte vâscoasă
s-adună sul
se-mprăștie în zare
cu mici fărâme de papirus

trăim într-o lume de hârtie,
cu uși ferestre de hârtie,
tavan și dușumea

se fac fișic ideile noastre
singurătăţile
angoasele crispările
din care descojim manierat
aproape aristocratic seminţe poetice

conștienţi și jenaţi
nu reușim decât să mimăm
navete faimoase
intrări și ieșiri
din primăverile evei în
toamnele lui adam

PANGLICI VERNIL

de aici
de oriunde m-aș afla
româncă precum sunt
eu voi citi-nainte

mă veţi recunoaște
voi ţine în mâna stângă
un bucheţel de flori de mucegai
și sârmă ghimpată
iar în dreapta un semn
de happy-end și-o
pălărie cu panglici vernil

mâinile îmi vor fi ocupate
deci cu prietenie
n-am sa vă pot îmbrăţișa

(din volumul acum, Iaşi, 2013)

În revista Hyperion, la pagina 33.
http://ru.scribd.com/doc/227593676/Revista-Hyperion-4-5-6-2014

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatura, poeme și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s