Profesorii mei, aristocraţi ai spiritului: Eliza Botezatu

Eliza Botezatu

Mă gîndesc de ceva timp să scriu despre oamenii excelenţi pe care i-am întîlnit în viaţă şi care au contribuit la formarea mea. Că i-am avut în faţa mea în sălile de clasă sau nu, i-am considerat pe toţi profesorii mei. Au fost şi rămîn, sînt sigură că nu doar pentru mine, adevăraţi aristocarţi ai spiritului. Încep galeria portretelor profesorilor mei cu unul despre distinsa Doamnă Eliza Botezatu, spre care mă poartă gîndurile mereu şi îi urez de fiecare dată multă sănătate, sănătate înainte de toate. Am avut onoarea să rostesc în cadru solemn textul de omagiu pe care îl dau mai jos. Au trecut de atunci nouă ani, dar emoţiile vii şi recunoştinţa adîncă au rămas aceleaşi.

LAUDATIO
pentru distinsa Doamnă profesor universitar, doctor în filologie
ELIZA BOTEZATU
la înmînarea titlului de Doctor Honoris Cauza
al Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Doamna Eliza Botezatu, profesor universitar, doctor în filologie al Universităţii de Stat din Moldova, s-a născut în satul Briceni, raionul Otaci.
După absolvirea şcolii medii din satul Sudarca în anul 1955, activează în calitate de instructoare superioară de pionieri şi învăţătoare la clasele primare din satul Mereşeuca, Otaci.
Între anii 1956 – 1961 îşi face studiile la Universitatea de Stat din Moldova, la Facultatea de Istorie şi Filologie, secţia de Limba şi Literatura Română.
În 1961 îşi începe activitatea profesională ca lector la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, pe atunci Institutul Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, la Catedra de limba şi literatura română (pe atunci moldovenească). Titulară a cursurilor Literatura română (moldovenească) clasică şi Literatura română (moldovenească) contemporană, doamna Eliza Botezatu devine în 1967 lector superior. E printre puţinele cadre didactice care obţin acest titlu înainte de a-şi da doctoratul.
În anii 1968 – 1971 îşi trece doctoratul la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei cu o teză despre poezia meditativă moldovenească. Din 1972 este doctor în ştiinţe filologice.
În 1972 devine membru al Uniunii Scriitorilor, desfăşurînd o amplă activitate, fiind un scriitor cu prezenţă distinctă în agora.
În 1974, în urma unui concurs naţional, este aleasă în funcţie de docent (conferenţiar universitar) şi şef al Catedrei de limba şi literatura română, funcţie pe care o deţine pînă în decembrie 1975. Timp de doi ani se află în concediu de creaţie, pentru a-şi definitiva lucrarea de doctor habilitat. Revine în funcţia de conferenţiar universitar pentru doi ani, după care în 1979 se eliberează din serviciu de la Universitatea „Alecu Russo”, în legătură cu transferul la Academia de Ştiinţe a Moldovei în calitate de cercetător ştiinţific superior la Sectorul de literatură română (moldovenească) contemporană al Institutului de Limbă şi Literatură. A revenit pentru o scurtă perioadă, în anul 1983, la catedra universităţii bălţene, ţinînd, prin cumul, cursurile Teoria literaturii, Estetica, cursul special Mihai Eminescu.
A urmat apoi funcţia de secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova, şefă a Catedrei de literatura română şi comparată a Universităţii „Ion Creangă” din Chişinău, obţinînd în aceşti ani titlul de profesor universitar.
***
Parcurgerea acestui periplu sumar şi oarecum cazon nu spune îndeajuns despre cine este şi cum este criticul, poetul, profesorul Eliza Botezatu. Pentru a reînvia în această sală cîteva crîmpee de odinioară, nu voi recurge la evocări şi retrospecţii, lesne de înţeles de ce. Astfel, neavînd această posibilitate, am apelat la cele două dosare din arhiva Serviciului Personal, unde istoria se conservă în cioburi de evenimente, în forme de cereri, ordine, caracterizări, mulţumiri… Iată un fragment de naraţiune biografică. Aş remarca înainte de toate forma acestui „act”, absolut inedită pentru rigorile stilului şters administrativ: „…Acuma îşi scrie teza de doctor [habilitat]. Şi poezii. Pe care arareori le citeşte prietenilor, şi, poate, fiicei. De mult nu le mai publică. Iar din manuscrisele ei s-ar aduna poezii nu doar pentru un singur volum. Elegante, îndemnînd spre meditaţie, puţin triste, învăluite neapărat într-o undă de umor…
Sînt poezii despre sufletul femeii şi al vremii, despre puterea spiritului uman şi despre necontenita căutare, despre fericirea de a te dărui celorlalţi…” Unul din cei doi semnatari ai acestei biografii-povestire era domnul profesor, doctor habilitat Nicolae Filip, pe atunci prorector pentru ştiinţă.
Profesorul Eliza Botezatu este cu om cu caracter, cu voinţă puternică, cu mare forţă de persuasiune a discursului. Dincolo de cărţile pe care le cunoaştem, dincolo de modelul comportamental de care ştim şi se ştie, aş invoca iarăşi un document de arhivă, o splendidă Explicaţie din 1972, 5 iulie, explicaţie care se mai poartă şi astăzi, semnată de lectorul superior Eliza Botezatu la demersul şefului de atunci al catedrei Ion Evtuşenco. Acea Explicaţie este o mostră de argumentare, de demonstraţie, dar şi un exemplu de fermitate. Nu e o simplă motivare a decalajului în minus (vorba vine!, fiindcă era de fapt în plus) dintre norma didactică planificată şi norma didactică îndeplinită. Se vede bine mîna unui scriitor format, care scrie cu spiritul dreptăţii în inimă, dar şi în vîrful peniţei.
Al treilea moment din acel dosar sînt cele trei cereri de eliberare din serviciul Universităţii din Bălţi, pe care le-a semnat doamna Eliza Botezatu la interval de aproape o lună. A urmări rezoluţiile scrise de domnul rector Boris Coroliuc e un prilej demn de a suscita imaginarul narativ: la prima, din 25 iunie 1979, scria sec: „Se respinge”. La a doua, din 5 septembrie 1979, motiva ceva mai mult: „ Nu există nici o motivare obiectivă pentru acceptarea cererii. Catedra nu dispune de un alt cadru didactic pe potrivă, care ar putea să acopere absenţa ei.” Abia pe cererea din 19 septembrie al aceluiași an citim un scurt, dar aşternut cu iuţeală: „Se acceptă eliberarea din funcţia ocupată”. Nu ştiu nimic despre războaiele ce se purtau atunci la Facultatea de Filologie. Pot judeca doar despre fermitatea cu care se insista. De asemenea, reţin observaţia rectorului Boris Coroliuc că un cadru didactic care ar fi put să substituie, să umple absenţa profesorului Eliza Botezatu la catedră nu era şi nu a fost multă vreme. Cred că şi astăzi locul Elizei Botezatu nu este suplinit de nimeni.
Scriitorul Eliza Botezatu a debutat, înclin să cred şi nu aş vrea să greşesc, ca poet. Iar dacă greşesc, poezia care este însăşi fiinţa dînseia, îmi anulează greşeala. În 1978 poetul Grigore Vieru includea în Antologia lirică De dragoste şi un poem, demn de toate antologiile, semnat de Eliza Botezatu, pe care îmi iau îngăduinţa să-l citez:
„Totdeauna apun către seară
Cu luminile-nchise adînc,
Şi pe gene amurgul pogoară
Şi-n apunere ierbile plîng,
Şi pe cerul meu roşu de patimi
Dorm cu faţa pe-o palmă de nor,
Iar pe frunte se zbat nebunatic
Zbînţuite aripi de cocor.
Dar cînd plîng începuturi de ape
Şi-nflorirea purcede-n lăstari,
Îmi spăl fruntea de vis şi de noapte
Şi sînt gata din nou să răsar.”

Nu am mai citit nici un alt poem publicat de Eliza Botezatu. Poetul a continuat să trăiască în cărţile de critică. În felul de a comenta prin poeme critice poezia congenerilor săi, cum ar fi poemul Pădure, verde, pădure… de Grigore Vieru sau poemul Elizabet de Liviu Damian sau atîtea alte poeme. Metoda de analiză, instrumentele critice, stilul inconfundabil se remarcă printr-o simbioză organică a identităţii şi a dublului totodată. Poet, deci critic; critic, deci poet, pentru a parafraza poetul antic. Scriitorul Eliza Botezatu a semnat peste 500 de articole şi numeroase studii monografice, dintre care am remarca Poezia meditativă moldovenească, Cheile artei (studiul monografic despre George Meniuc), Lumina darnică a poezie (studiu monografic despre Pavel Boţu). Dacă ar fi doar acestea, ar fi prea de-ajuns pentru o viaţă dăruită cărţii şi scrisului. Dar au urmat cărţile pentru şcoală: Literatura moldovenească pentru copii (manual pentru şcoala superioară), Compunerea (manual de compoziţie pentru învăţămîntul preuniversitar, dar şi universitar). Contribuţia Elizei Botezatu la afirmarea criticii literare din spaţiul basarabean este evidentă. Limbajul elevat, edificat pe principiile criticii estetice, dar şi impresioniste, poietizînd literatura, asemenea lui G. Călinescu care nara istoria literaturii române asemenea unui ciclu romanesc, a impus în literatura Basarabiei din anii 60-80 ai secolului trecut un model de limbă românească. Ştiu că încă de prin 1985 (atunci cînd am putut observa eu) că modelele pe care s-a format criticul, scriitorul Eliza Botezatu au fost modelele marilor scriitori români, chiar dacă erau puşi la index în bibliotecile publice.
Nu am fost studenta doamnei Eliza Botezatu, dar i-am privit tot timpul cu nedisimulată invidie pe acei care i-au audiat cursurile. Ei aproape că nu pot povesti despre acele cursuri, evocările lor se transformă într-un fluviu de emoţii. Aprecierea şi-o exprimă prin interjecţii sau prin gesturi. Ar necesita prea mult timp pentru a psihanaliza felul de a vorbi despre profesorul lor, de a se încînta, de a se mîndri.
Doamna Eliza Botezatu a format generaţii de profesori de limbă şi literatură română. Cred că aproape în fiecare şcoală din Republica Moldova a ajuns şi continuă să ajungă „un avatar” al acelei mirifice pulbere care înseamnă dragoste de cuvînt, de literatură, dragoste emanată cu totală dăruire de profesorul Eliza Botezatu.
Facultatea în care şi-a început activitatea profesională împlineşte 60 de ani. Din aceşti 60 de ani la o treime aproape a pus umărul şi spiritul doamna profesoară Eliza Botezatu. Aşa precum vîrsta unei instituţii este o vîrstă colectivă, contribuţia doamnei profesor Eliza Botezatu la existenţa acestei şcoli este substanţială şi de netăgăduit, fapt pentru care îi sîntem recunoscători şi ne exprimăm toată gratitudinea.

Maria Şleahtiţchi, 1 iunie 2005
conf. univ. dr., decanul Facultăţii de Filologie

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Evocare, Literatura și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s