În lumina caldă a casei mele

DSCN2008

În lumina caldă a casei mele de la etajul şapte a dat în floare amintirea despre profesorul meu şi studenta mea. Stau între ei – profesorul Ion Evtuşenco şi studenta Ala Sainenco (Coşciug).

Profesorul
Cînd hotărî să plece la fiul său stabilit la Sanct Petersburg, după o viaţă dăruită „etudianţilor”, cum îi plăcea să ne spună, de la Literele din Bălţi, profesorul Ion Evtuşenco ne-a chemat pe rînd pe cîţiva discipoli de-ai săi împărţindu-ne averea. Mie îmi reveni biblioteca de literatură, iar Alei Sainenco – cea de lingvistică şi pe de asupra primi în dar şi o floare de cameră numită în popor Crăciunel. După trimiterea averii sale spirituale către învăţăceii săi, profesorul trase o linie de demarcaţie, plecă şi nu a mai răspuns niciodată la nici un sunet de telefon, la nici o scrisoare. Se mută definitiv din spaţiul Bălţiului în memoria noastră.

Studenta
Ala Sainenco mi-a fost studentă şi ulterior colegă. Apoi, cînd Lucia Ţurcanu, prodecanul, obţinuse o bursă de studii în Polonia, Ala mi-a devenit sprijin de nădejde în munca decanatului de la Filologie, de unde ne leagă, îndrăznesc să cred, o discretă prietenie. Într-o bună zi mi se confesă că a primit în dar de la profesorul nostru un Crăciunel de o rară frumuseţe, dar care nu a înflorit nici o dată. Am invidiat-o atunci deschis. În toamnă, cînd unii discipolii îşi amintesc că au avut şi profesori, Ala mi-a adus de dar un pui de Crăciunel din floarea profesorului. Era sădit într-un ghiveci ales cu delicateţe estetică. M-am bucurat atunci şi am fost mîndră că discuţiile noastre, destul de aritmice continuau, să trăiască în inimile noastre. În decembrie Crăciunelul profesorului dărui familiei Sainenco multe flori…

Priviţi!
Crăciunelul Alei, al profesorului Evtuşenco înfloreşte în decembrie al acestui an şi în casa mea. Înfloreşte aievea, pe pervazul casei mele de la etajul şapte, şi în amintirea mea, unde păstrez vie imaginea profesorului aristocrat, „Patriarhul”, cum îi spuneam, Ion Evtuşenco, şi amintirea unei firave studente de acum aproape două decenii, bruneţică şi foarte inteligentă, Aliona Coşciug, azi colega mea Ala Sianenco – într-o neîntreruptă şi încîntătoare continuitate floral-intelectuală.

Crăciunul să Vă vină cu bucurii florale!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1, Evocare, Literatura și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la În lumina caldă a casei mele

  1. Ala Sainenco zice:

    Acești Crăciunei, de pe pervazul casei Dumneavoastră de la etajul 7, de pe pervazul casei mele de la etajul 5, își întorc privirile spre stele și, în preajma unei Nașteri semnificative pentru o parte a lumii, re-nasc amintirea Profesorului nostru. Renunțasem odată la o teză despre Craii de Curtea-Veche – și sper să-mi iertat Dumneavoastră îndrăzneala – pentru o teză despre formarea cuvintelor, nu pentru că aș fi înțeles pe atunci că un cuvînt încape mai mult decît un roman, ci pentru o apropiere de ceva care și în amintire îmi lasă respirația întretăiată. A trebuit să am această primă deschidere spre Profesorul nostru, ca mai tîrziu să am alte apropieri, poate mai timide, poate nemărturisite decît prin mici daruri de Crăciunei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s