August: între firescul sărbătorii şi pragmatismul festivist

Tradiţional, în august sărbătorim independenţa Republicii Moldova şi ziua „limbii noastre celei române” sau a „limbii” sau a „limbii române”, după caz, adică în funcţie de conjunctura şi culoarea politică a guvernanţilor. Şi parcă chiar ar fi un motiv de sărbătoare, dacă nu ne-am împiedica mereu în plasa sinuoasă a ezitărilor noastre în faţa identităţii naţionale şi numelui limbii noastre. La apariţia acestor două sărbători, dar mai ales a celei din 31 August, generaţia noastră şi alte generaţii – mai vârstnice, mai tinere – au contribuit, cum ar veni, „nemijlocit”, căci – spunând lucrurilor pe nume – nu se ştie ce decizii ar fi luat parlamentarii noştri de atunci (deja democraţi, dar încă comunişti, încă sovietici, încă debusolaţi, încă… , chiar dacă printre ei se aflau personalităţi cu verticalitate şi cu capul limpede – aceştia nu formau atunci, precum nu formează nici acum o majoritate), dacă nu ar fi fost presiunea străzii. Prin urmare, nu se ştie ce turnură ar fi luat istoria noastră. Aveam toată şansa să fim un alt fel de Transnistrie. Şi fiindcă asta nu s-a întâmplat, parcă ar fi trebuit să trăim sentimentul autentic al sărbătorii, iar dorinţa de normalitate ar fi trebuit să ne îndemne firesc, din lăuntrul fiinţei, să ne mândrim, să aducem omagii, să ne trăim bucuria (atât de scurtă!) a unor realizări, obţinute cu paşi mici, uneori abia târşiţi…
În augustul acestui an sărbătoarea naţională „Ziua Limbii Române”, cu nelipsita bâlbă a guvernului de a o numi „mai aşa” sau „mai altfel”, începu prin anticipare în ziua de 30, de dimineaţă, cu depuneri de flori la bustul lui Lucian Blaga de pe Aleea Clasicilor, după care urma să-şi ţină lucrările simpozionul „Poezia lui Lucian Blaga în actualitate”, organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova, sprijinită de unele instituții ale statului. Eram un grup mic de scriitori, unii cu flori din bugetul cazon, alţii cu flori alese personal. Depuneam şi eu, în semn de omagiu pentru poetul Lucian Blaga, un ghiveci cu crizanteme mici, de culoarea toamnei care se anunţa. Mă bucuram la gândul că, celelalte flori veştezindu-se firesc, florile mele vor fi încă vii şi vor bucura trecătorii. A doua zi, fiind acolo din întâmplare, constat cu stupoare că ghiveciul cu crizanteme lila ca şi cum nu ar fi fost. Uimirea mi-a fost spulberată de mulţimea de detalii din naraţiunile colegelor mele de serviciu, care mi-au dat amănunte despre „mafia”, mica mafie, a florilor omagiale. De peste tot: de la busturile scriitorilor, de la monumentul lui Ștefan cel Mare, de la Memorial, din cimitire (!) florile depuse sunt „retrase” metodic de grupuri de „profesionişti” angajaţi într-o schemă de perpetuum mobile. Pare un fleac, un detaliu insignifiant al istoriei noastre mai noi, dar aşezată în semiotica unei culturi de faţadă, precum este a noastră – mai mult mimată decât organică, neajunsă încă la nivelurile fiinţiale ale unei naţiuni –, dispariția ghiveciului devenea semnul cert al substituirii atmosferei de sărbătoare prin pragmatismul imperturbabil al unor găinari. Pe aceştia nu-i mai poate schimba nimeni, mi-am zis. Apoi de vreme ce ceilalţi, „abilitaţi” prin statutul lor să propună societăţii modele, livrează antimodele, ce le poţi reproşa unor coţcari mărunţi pentru mica găinărie de a recomercializa florile depuse de noi în amintirea înaintaşilor?…
Mi se pare că mai toate sărbătorile noastre din ultima vreme, dar mai ales cele cu simbol naţional stau sub semnul nostalgiei unei adevărate sărbători naționale (cu nelipsitul entuziast participativ) şi al pragmatismului festivist al celor care vin, disciplinaţi, în coloană, depun flori, se închină, îndepărtându-se în ceaţa unei indiferențe iremediabile. Se mai recită câte ceva, unii deja au început să înveţe texte pe de rost, în funcţie de sărbătoare… Fără îndoială, gustul amar pe care mi-l lasă aceste două sărbători naţionale este alimentat de așteptările neîmplinite, dar şi de starea unei confuzii cvasitotale a lumii în care trăim… Totul s-a amestecat, totul a intrat într-o continuă stare de ameţeală, în care este aproape imposibil să distingi între adevărata omagiere a unui eveniment istoric şi masca fariseică a impostorului de meserie.
Şi fiindcă invocam la începutul acestui eseu Simpozionul Blaga, ataşez un citat de final, luat din comunicarea mea ţinută acolo: „Lucian Blaga este, incontestabil, modelul intelectualului pur-sânge. Statura lui de filosof, scriitor, profesor universitar, mentor, stă în şirul nu tocmai numeros al unor personalităţi de mare caracter, care au ales să-şi sfârşească destinul aici, pe pământ, într-o sărăcie demnă, decât să facă pact cu diavolul, deşi tocmai „Faust” era lucrarea pe care a tradus-o în condiţiile de izolare şi ca outsider al societăţii române postbelice. În 1947 profesorii de factura şi cultura lui Lucian Blaga deveneau inutili şcolii româneşti şi pentru că îi frustrau pe proletcultiştii ajunşi peste noapte „factori de decizie” în universităţile, în şcolile, în cultura, în societatea românească. Mă întreb (şi acesta ar fi primul semn de întrebare) pe cine am putea scoate noi în faţă, care ar fi replica noastră, a timpurilor noastre, în faţa actualităţii lor, a actualităţii acestui titan?”
Cât despre acţiunile „organizate de organizatori” pe parcursul celor două sărbători naţionale, totul a fost, ca de obicei – bine.

Nr. 1-2 (219-220), ianuarie – octombrie 2013 Supliment „Contrafort” – Ziua Limbii Române şi Salonul Internaţional de Carte Chişinău 2013
http://www.contrafort.md/numere/august-ntre-firescul-s-rb-torii-i-pragmatismul-festivist

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1, Literatura, Politica și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s