Soliloc cu verbe la condiţional

Citesc de dimineaţă ştirile isterizate despre rezultatele bac-ului 2013. Nici să te bucuri, nici să înjuri. Un fel de prostraţie, mai degrabă. De ce? Deoarece, dincolo de toate emoţiile şi comentariile, scuzele şi acuzele, notele obţinute scot în faţă o consecinţă, nu un rezultat. Prin urmare, cred că organizatorii examenului național trebuiau să-l pornească de mai înainte, de mai departe. Cel tîrziu, din toamnă, din semestrul I al anului de învăţămînt în curs. Avînd în spate mulţi ani de activitate în această sferă, îmi permit să rostesc în sine şi să scriu aici cîteva gînduri faţă de subiectul zilei de azi. Ce-aş fi făcut dacă ar fi fost cazul sau ce-aş fi propus dacă aş fi fost întrebată. Dincolo de activităţi şi proceduri cazone, tipice, de care nu ai cum face abstracție într-o muncă de organizare, aş fi operat în octombrie, aleatoriu, verificări ale nivelului de pregătire al elevilor şi liceenilor, aflați în faza terminală de studii. Aş fi apelat la „specialişti din exterior”,  asistaţi, doar, de profesorii la clasă. Aceştia ar fi făcut examenul, ar fi dat notele, fără a le introduce în catalog. Interesul ar fi fost de a constata starea de fapt, realitatea crudă, nepomădată. Toată lumea implicată în examene de absolvire (elevi, părinţi, profesori, factori de decizie de diferit nivel) ar fi văzut cum stau lucrurile. Asta ar fi însemnat un necesar, iminent avertisment. În sistemul de educaţie nu se poate face abstracție de acţiuni de etapă, abordate onest şi cu efecte lămuritoare! Nu este pedagogic! Ar fi rămas timp suficient pentru a pune mîna pe carte şi pentru a evita cîtuşi de puţin efectele şocului care a afectat foarte multă lume. Bac-ul ar fi devenit astfel rezultatul unei munci de organizare eşalonate în timp, nu exercițiu al unei terapii radicale. Aici nu ne aflăm nici la conveier, nici la tarabă. Şcoala este un sistem mult prea important şi mult prea complex al societății, ca să-ţi permiţi luxul de a-l lăsa de izbelişte decenii la rînd, ca apoi să-l rebutezi cu inimă rece şi priviri de gheaţă.

Cît despre elevi şi liceeni – actori principali în această farsă tragică –, le-aş cere un singur lucru, cunoscut de cînd lumea: să înveţe.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1, Politica și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Soliloc cu verbe la condiţional

  1. Iacob zice:

    Un articol de exceptie .Felicitari d-na Maria!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s