O carte umedă*

„Vara trecută a murit Evghenii Ivanovici”, ne anunţă abrupt,  cu primul vers, personajul poemului Eşarfe în cer de Dumitru Crudu (Editura Cartier, 2012).

La o lectură rapidă, la o frunzăreală alene cartea nu produce impresie. Poezie tranzitivă, în care răzbate peste tot cotidianul, proza vieţii, depresivă, banalitatea ei fără margini. Un oarecare „troleibuz 23” şi revenirile haotice, aritmice ale unor imagini dezolante. Unii ar putea spune că nici vetustele cadenţe lirice nu sunt la locul lor printre minimalismul şi zgîrcenia recuzitei, iar liantul lor se subţie şi stă să cadă. S-ar putea să fie adevărat.

Dar, totuşi, însă…

Dacă începi s-o citeşti, cartea nu te lasă, nu o mai poţi lăsa tu: are un fel de vrajă, o chemare misterioasă să o urmezi. Făcută din emoţie, cartea Eşarfe în cer, deşi porneşte cu un pretext de naraţie, este poemul unei stări. Nu contează nimic din ce înseamnă viaţă. Nimic. Nici grijile înmormîntării, nici imaginea dezolantă a cioclilor – toate sînt detalii de decor într-un spectacol al morţii. Doar suferinţa, doar vocea amuţită de groază, doar gîndurile-nfiorate, doar frica de moarte, nu una abstractă, teoretică (ştim cu toţii că vom muri), ci moartea aceea nemilos de concretă, implacabilă, a unei fiinţe dragi, a unor fiinţe dragi, dragi precum nu-şi imaginase că îi sînt. Plînsul prelung al unui bărbat în toată firea, „avea 44 de ani cînd murise Zoia Gheorghievna”, trece peste marginile textului, se prelinge pe spaţiile albe spre coperţile lăuntrice şi cele exterioare. Eşarfe în cer este o carte umedă, o carte de lacrimi.

Orizontul închide-n crepuscul o lume: şi oraşul cu imagini difuze, şi căutările disperate ale personajului de a-i îndeplini muribundei dorinţa din urmă, şi luminile căzute, şi petalele scuturate înlăuntru şi în afară – macii unei vieți ce-şi arde definitiv combustiile… În această lume plină vîrf de nimicnicie şi derizoriu, doar suferinţa, vie şi autentică, se umple de sens.

Vocea textului şi gîndurile personajului (care se împotmoleşte în noianul de obligaţii în faţa vieţii, pierdut în faţa morţii inalienabile, bărbatul acesta care se mişcă mecanic, asemenea unui mecanism înainte/înapoi, între rememorare fugară şi dramă existențială) se tînguiesc prelung în sine. Eul liric oftează adînc şi tresare înspăimîntat stînd cu moartea alături de veghe, iar aritmiile şi stenocardiile plîngerii răzbat în text haotic, cu reluări  bizare, inexplicabile indiferenţei blazate. Imaginile lumii exterioare sînt absorbite de semnificaţii escatologice. Apoi, asemeni ritualurilor funebre, bocetul se ritmicizează în cadenţe lirice, într-un amestec de sonete clasice… Clasicitatea însă este oarecum fracturată de libertatea eului de-a plînge firesc, cum îi este plînsul. Un plîns – metaplîns, în care se adună plînsurile neplînse, plîngîndu-şi toţi morţii laolaltă. E o stare pe care nu o mai încape forma fixă, poetica unui poezii. Hedonistul de altă dată iese din scenă sau uită tot ce a ştiut despre artă, despre legile ei şi deplînge simplu, omeneşte, trecerea fiinţei prin lume. Este vulnerabil, măcinat de frică, de angoase şi tremură la căpătîiul muribundei.

Ultimul vers, „şi eu încep din nou să sper”, disonant faţă de restul poemului, răsună ca un verdict, ca o condamnare la viaţă, pe cînd în cerul intim al personajului se ridică un şir nesfîrşit de eşarfe… Este de prisos să spun că Eşarfe în cer este o carte trăită, precum este de prisos să înşirui calităţile ei artistice, atuurile autorului ei. Poetul Dumitru Crudu a plîns prelung, mocnit, bărbăteşte alături de îndoliatul său personaj.

22 octombrie 2012

* Repostare: 13.01.2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în critică literară, Literatura și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s