Anul literar 2016, în Basarabia. Proza

Circulă vorbe cum că în anul 2016 producția literară a fost cam subțirică, că nu s-au prea publicat cărți importante. Ceea ce am avut eu în față contrazice însă gura târgului. În domeniul prozei s-au publicat mai multe cărți. Cărți de proză scurtă și romane. O parte din titluri le aveam deja pe masa mea de lucru, o parte mi-au fost puse la dispoziție de Uniunea Scriitorilor și o parte va fi rămas în afara posibilităților mele de a le citi. Așadar, bilanțul (vorba vine) va fi, și din cauze obiective, parțial.

În genul prozei scurte au văzut lumina tiparului patru cărți. Dumitru Crudu, care s-a recomandat cititorului ca poet, romancier și dramaturg, a publicat cea de-a doua carte de nuvele,  Salutări lui Troțki (București, Univers). Informația de pe ultima copertă precizează că volumul a fost declarat „câștigător al Concursului de manuscrise organizat de Editura Univers”.  În 2012 scriitorul scotea de sub tipar volumul Oameni din Chișinău, care, așa cum s-a scris, „poate fi citit atât ca un volum de proză scurtă, cât şi ca un roman”. Dumitru Crudu își ia subiectele din cotidianul imediat. Și romanele, și dramaturgia lui respiră cu plămânii prezentului, el fiind unul din autorii care scanează în lucrările sale viața cea de zi cu zi. În plus, el știe să îmbine realitățile de document ale cotidianului cu ficționarea în proces. Adică, întâmplările banale, cum ar fi cea din barul Kokos bunăoară, devin literatură prin forța de literaturizare a actului narativ și al scriiturii însăși. Întâmplările povestite de personajele lui Dumitru Crudu capătă, neașteptat, în virtutea clișeelor cultural-istorice din care se compune modul nostru de a ne raporta la realitate, semnificații literare, și chiar dimensiuni livrești. Conform tabietului speciei, nuvelele se încheie cu poante umoristice, autorul știind să valorifice, adesea destul de reușit, situațiile comice. Universul uman din proza scurtă a lui Dumitru Crudu este divers, cuprinzând atât coțcăriile adolescenților hoți, apoi pușcăriași, cât și dramele cuplurilor  sparte. Deși umorul străbate cartea în întregime, lumea lui Dumitru Crudu este în general tristă. Ea emană neîmpliniri, rateuri. Nuvelistul   Dumitru Crudu este un fel de cronicar al „copiilor de pe natura” lumii de azi, cu tot ce are ea mai tipic și neordinar totodată. Cartea a primit titlul nuvelei Salutări lui Troțki, nuvela care așază universul ei în zona anecdoticului, a unui cotidian carnavalesc și distopic.

Lucreția Bârlădeanu, poetă, prozatoare, eseistă, a publicat volumul de nuvele  Tunica portocalie (Chișinău, Prut Internațional). Cartea este declarată câștigătoare a concursului de manuscrise organizat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Situată la frontieră dintre ficțiune și memorialistică, proza Lucreției Bârlădeanu propune, în cele mai multe nuvele, o viziune mai cu seamă feminină asupra lumii. Deși aș remarca totuși în contextul vocilor feminine, care povestesc sau rememorează diverse întâmplări, nuvelele Urna cu cenușă, Cécile în care naratorii sunt bărbați. Și în Tunica portocalie, ca și în cartea de nuvele a lui Dumitru Crudu, se remarcă impresia de combustie personală, folosită de scriitori în ideea de susținere a ritmului unui imaginar cu resurse autobiografice. Așadar, povestitoarea se mișcă între Chișinău și Paris, evocă confesiuni către Vasile Gârneț, bunăoară (Decor pentru un rendez-vous) etc. Scriitoarea construiește în nuvelele sale un topos european, care absoarbe și Basarabia, de la Tătărăuca Veche, la Chișinău, București, Paris. Ea creează sau evocă din propriile-i amintiri și reflecții o serie de chipuri feminine memorabile. Pe mine m-a convins mai cu seamă chipul bunicii Nadejda din nuvela Variații pe o temă poloneză. În final, dacă admitem că titlul cărții face parte din contractul de lectură cu cititorul și că definește conceptual cartea, menționez că ea stă sub semnul erosului, întrucât nuvela Tunica portocalie reconstituie istoria unei escapade erotice la mare.

Scriitorul Iulian Filip semnează în anul 2016 și ca prozator. Cartea de proză scurtă Nuca lui Newton (Chișinău, Prut) a fost editată de asemenea cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.  Alcătuită din patru părți, Nuca lui Newton are drept principiu de organizare criteriul tematic: I. Prozele din ce în ce mai scurte, II. Prozele cu sofieni, italieni și alți neoitalieni; III. Proze despre moarte și pomeni; IV. Proze cu 2 folcloriști.  Volumul se deschide cu nuvela-parabolă Recolte vărgate din tancul dezgropat, în care, într-un ritm alert, se povestește istoria sătenilor de la Sarata Cotului și a lui Venea. Venea transformase tancul în incubatorul Colorado, „care plodea gândaci din ce în ce mai mulți și mai mășcați”. Personaje dinte cele mai diferite populează nuvelele lui Iulian Filip. El recreează o lume, o reinstituie prin vocea povestitorului din întâmplări, povești depănate de condrumeții destinului, preponderent trăite aici, în Basarabia (la Sofia, la Ialoveni…), dar și în Egipt sau printre italieni și alte neamuri. Deși include nuvele și miniaturi subsumate în accepție tradițională genului ficțional, prozele lui Iulian Filip, în majoritatea lor, poartă un pronunțat caracter memorialistic. Adesea printre impresiile de călătorie sunt croșetate versuri, fragmente de piese, impresionând prin dezinvoltură și ritmul viu al povestirii. Întrucât am mers pe ideea comentării titlului, menționez și în acest caz că miniatura Nuca lui Newton este textul generic care îl pune pe narator în relație cu întâmplarea, cu gestul și semnificația lui, cu ceilalți. Aici, niște copii… Copiii care aruncă ciomegi în nucii de pe marginea drumului, adunându-și roada. O lume aparte,  acești copii din grijile zilei de azi.

Dumitru Apetri, care s-a recomandat de-a lungul anilor ca istoric literar și exeget, a publicat volumul de proză Amiezi răcoroase (Chișinău, CEP al USM). Cartea este eterogenă ca specie, incluzând nuvele, schițe-portret, crochiuri, evocări. În secțiunea cu cele zece nuvele autorul a inclus scurte istorii pe teme cotidiante: despre bunici și nepoți, despre un cuplu care a înfiat un copil, despre cizmarul  Arcadie din Cernăuți, istoria lui Aurel etc. În general, cu câteva excepții, povestitorul acestor miniaturi și nuvele reconstituie crâmpeie din viața pe care autorul a cunoscut-o în Bucovina sa natală.

O scurtă concluzie cu privire la profilul cărților de proză scurtă: proza scurtă reprezintă un amestec evident de ficțiune și biografic, autobiografic; nota memorialistică, impresiile de călătorie, meditațiile, confesiunile par să erodeze irecuperabil ficționalul; proza scurtă se deficționalizează.

Romanul anului 2016. Deși nu s-a publicat un număr mare de romane, genul ne-a oferit surprize semnificative. Scriitorul Savatie Baștovoi a publicat cartea Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat (București, Cathisma). Am scris o cronică la această carte (este de găsit în revista Moldova, ultimul număr pe anul 2016), de aceea nu voi face prea multe referințe la el. Ce cred despre el se poate citi in extensio. Menționez doar că este cel de-al treilea roman publicat de Savatie Baștovoi și că el reușește și de astă dată să pună diagnoza exactă Basarabiei. Altfel decât în romanul Iepurii nu mor (altfel de concept, altfel de scriitură, altfel de efecte), noul roman al lui Savatie Baștovoi reflectă realitatea dură, tragică în care se află basarabeanul.  Acțiunea romanului începe într-un orfelinat din nordul Republicii, avându-i ca protagoniști pe Nicolae, fiul Eleonorei (tânăra de cândva care, la îndemnul mamei sale, și-a abandonat fiul, s-a prostituat, a emigrat clandestin și s-a căsătorit în cele din urmă în Italia – tipica istorie a basarabencelor), pe Serioja, Karlik, Aliona, grupul celor ce au hotărât să evadeze din orfelinat, și se sfârșește într-una din închisorile moldovenești. Înainte de a ajunge pe masa cititorului, textul romanului a fost ecranizat într-un scurt metraj, care s-a bucurat de apreciere. Fără îndoială, romanul merită atenția cititorului.

În aceeași zonă a dramei basarabene se situează și cel de-al doilea roman al scriitorului Val Butnaru, Negru și roșu. 1930-2056 (Chișinău, Litera). Recomandat ca dramaturg, Val Butnaru, cu cel de-al doilea roman al său, confirmă și ca romancier. La prima lectură (cu respectarea ordinii propuse de text) se creează impresia că noul roman rămâne întrucâtva în linia scriiturii primului său roman, Cartea nomazilor din B. În tot cazul, romanul reprezintă în bună măsură o criptogramă, care necesită descifrare. Deși se citește relativ ușor (se remarcă relaxarea frazei și a discursului față de stilistica primului roman), romanul necesită un anumit nivel de înțelegere din partea cititorului. Conceptul romanului ieroglifă presupune ambiguizare și instituirea unor linii semantice oculte, la care va avea acces mai puțină lume. Acest tip de roman i-a solicitat autorului un plus semnificativ de imaginație și o arhitectură mai sofisticată. În general, Val Butnaru este autorul care își construiește romanele. El reprezintă lumea ambiguizată și distopică a realităților basarabene în faliile trecutului și în cele ale viitorului, iar cupele timpului adesea își scurg nisipul în direcții inverse. Impresia generală care te copleșește, prima impresie, este de lume  alienată, în care întregul capătă proporții debilizate, distrofice, urieșești sau fragilități de bibelou. Pe întinderea a 126 de ani Negru îl urmărește obsedant pe Roșu. Val Butnaru insistă în ideea sa de a crea un roman în care nu doar s-ar povesti istorii captivante și verosimile, dar în care ar funcționa și o complexă paletă de simboluri, semnificații, relații, intertextualizări de adâncime. Așa cum ne îndeamnă autorul în Nota de la începutul cărții, am recitit romanul în ordinea cronologică a capitolelor (ele fiind numerotate), din care am desprins linia magistrală a dușmăniei și invidiei bărbaților din familia Negru față de bărbații din familia Roșu. S-ar părea că între aceste două șiruri de bărbați a stat tot timpul femeia. Iar femeia îl alegea întotdeauna pe Roșu, alegea cu instinctul, se pare, simțind un rău ancestral înfipt în carnea tuturor Negrilor. La cea de-a treia lectură a romanului, una de retrospecție și sinteză, din toate relațiile textului cu arhetipurile biblice, cu structurile clasicizate ale literaturii culte, cu teoriile filosofice și cele de fizică cuantică, cu detaliile din realitatea obiectivă, prototipul/prototipii privesc ironic și sfidător, mefistofelic de printre rândurile cărții.

Tatiana Țîbuleac, care debutase în 2014 cu volumul Fabule moderne, a lansat primul său roman, Vara când mama a avut ochii verzi (Chișinău, Cartier).  Deși are pe copertă anul 2017, cartea a apărut în noiembrie 2016. Romanul, una din revelațiile literare ale anului, are forma unui zguduitor text-memorii scris de  Aleksy, un tânăr cu probleme de personalitate, la îndemnul psihiatrului său. Naratorul reconstituie ultima jumătate de an din viața mamei sale, pe care o detestă, o urăște, neștiind că o iubește de fapt. Mama lui Aleksy este bolnavă de cancer, iar fiul ei, un timp, nu bănuiește nimic. Tot ce simte el este ură. Dramă și tragedie încorporată în altă dramă și tragedie, provocată de altă dramă și tragedie, cu un singur reper imperturbabil – bunica, aceasta este lumea în care își treasc crizele personajele Tatianei Țîbuleac. Povestitorul își reconstituie vârsta adolescenței – rebele, turbulente, schizoide. Vârsta când, lipsit de dragostea mamei, care pleacă în sine, se izolează de lume timp de șapte luni după moartea fiicei, și părăsit de atenția tatălui, plecat din familie pentru o altă femeie, Aleksy este devorat de o ură acerbă față de mama sa. Undele puternice ale acestui sentiment se vor reîntoarce peste ani în dragoste și compasiune pentru ființa maternă. Cartea se situetează dintru început pe un nivel înalt al trăirilor sufletești, al suferinței umane și nu coboară nicicând de la acea înălțime. Și scriitura, și conceptul cărții susțin valoarea ei. Scriitoarea Tatiana Țîbuleac transferă spațiul acțiunii din romanul basarabean în alte zone. Personajele sale nu sunt basarabeni, nu sunt nici români la modul general. Sunt europeni. Faptul mi se pare simptomatic pentru mutațiile care se produc în literatura de limbă română.

Aș remarca în context și alte câteva apariții: romanul Doinei Postolache Vicii 18+ (București, Tracus Arte); romanul Liliei Bicec-Zanardelli Bumerang (Chișinău, Cartier); romanul lui Igor Volnițchi Călătorind pe aripi de înger (Chișinău, Estetini). În continuarea expozeului voi face succinte referințe la doi autori tineri pe care i-a lansat Editura Bestseller. Este vorba de Andreea Russo, debutantă în 2015 ca autoare de roman (cartea Amintiri din viitor a luat premiul Salonului internațional de carte pentru copii și tineret). În 2016 a semnat volumul II al romanului și Fata cu vise alb negru, un alt roman. Zic „roman”, întrucât această specie anume își revindecă atât autoarea, cât și editorul.  Cel de-al doilea autor, cu romanul căruia voi încheia succinta prezentare,  este Vitali Cipileaga, care  a publicat în anul 2016 romanul În umbra pașilor tăi, o carte pe tema dragostei, despre  suferința umană și destinul neîmplinit. La baza romanului stă istoria unui cuplu de îndrăgostiți, Theodor și Andreea. Iubita moare în urma unui teribil accident rutier pe una din străzile din România. Cordul ei este transplantat unei alte fete care zace la spitalul Floreasca. Prozator în formare, Vitali Cipileaga este unul din cei mai citiți autori din Basarabia.  Am aflat că din 23 decembrie până în 23 februarie cartea lui s-a vândut în 10 mii de exemplare. Nu judec valoric această realitate. Mai am nevoie de timp ca să înțeleg aceste realități. Acum le consemnez și constat că în literatura actuală, pe piața cărții se produc mișcări neașteptate sau poate tocmai așteptate. Apar nume noi și asta este încurajator. Acești autori scriu, scot cărți și, se pare, îi interesează mai puțin calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor. Am fost curioasă să aflu de unde își iau acești autori tineri cititorii?  Care este și unde se află bazinul lor?  Semnificativ mi se pare că ei beneficiază din plin de spațiul cultural unic al limbii române, Prutul nu mai este râul despărțirii. În cazul lui Vitali Cipileaga mi s–a spus că s-a lansat inițial ca scriitor de/pe blog, iar blogul lui  ar fi  avut la un moment dat 10 milioane de vizitatori. Nu știu cum se operează în acest sistem, nu pot spune cât adevăr este aici și cât fals. Este evident însă că acești autori de cărți se manifestă într-o lume nouă, care are un anumit gust, care preferă un anumit tip de literatură. Această lume nouă este, de ea nu poți face abstracție. Să fim atenți la literatura actuală, la noutățile ei, indiferent din care zone anume ar veni ele.

Câteva bife referitoare la romanul anului 2016:  diversitate tematică, conceptuală, stilistică, de scriitură; mize diferite; lărgirea ariei geografice; ieșirea în spațiul unic al pieței de carte în limba română; ștergerea diferențelor…

Repere pentru concluziile generale: preponderanța romanului asupra prozei scurte; lărgirea geografiei literare; autori tineri, viziuni noi, noi cititori; modalități inedite de promovare; literatura reprezintă, dar ea necesită strategii de reprezentare; literatura este imagine, ea tot are nevoie de imagine; provocarea noilor tehnologii de informare și comunicare.

23 februarie 2017

Publicat în 1, critică literară, Literatura | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum respiră femeile

Punct. Orice am spune despre spectrul politic de pe Bâc, oricare ar fi amplitudinea geopolitică a actualei campanii electorale pentru ocuparea funcției de președinte al Republicii Moldova, oricare vor fi consecințele acestui maraton, spre deosebire de alte exerciții electorale, de această dată defilarea politică s-a diversificat prin memorabile prezențe feminine. Ele au umplut imediat spațiul, creând impresia că sunt majoritare, că în campanie s-au angajat preponderent femei. Este o impresie falsă, firește, chiar dacă politicienii bărbați au dat destule semne că ar conta mai puțin. La momentul când scriu  aceste rânduri, am certitudinea că unii nu mai contează deloc. Bărbații neamului au eliberat scena electoralei rapid (ca) la comandă. În rezultatul negocierilor politice și geopolitice, femeile pare să domine politica moldovenească, iar jocul lor devine tot mai spectaculos. Valul le-a ridicat sus de tot. Ar fi un prilej de bucurie? Probabil. Și bucuria n-ar fi proastă, întrucât emanciparea a ajuns, cu bune, cu mai puțin bune, și pe meleagurile noastre. Cu toate acestea, impulsurile de bucurie sau mândrie sunt luate în stăpânire imediat de presimțirea unei noi curse. Totul poate fi spre bine și totul poate fi un joc. Mai subtil, mai perfid, dar care, în cele din urmă, ar fi menit să mai prostească o dată electoratul. În câmpul politicii moldovenești s-au produs totuși schimbări calitative. S-a reușit impunerea unei noi tipologii a politicienei. Școlită, activă social, cu experiență organizatorică pe varii niveluri. Dar, în bună măsură, mai toate aspirantele la funcția de președinte cumulează și câteva trăsături din arhetipul amazoanelor. Nu au exclus radical bărbații din trib. Nici nu s-a pus problema. Ei s-au autoexclus. Bărbații, de obicei energici și gregari, au acceptat să se retragă în spatele cortinei sau, subtili și perfizi, s-au instalat acolo dintru început. Ei le asigură protagonistelor lor ascensiunea. Amazoanele politicii autohtone au moștenit însă, în bună parte, caracterul războinic. Bărbătoase și într-o anumită măsură masculinizate – unele, delicate, aproape diafane – altele, ele reprezintă în esență spirite combative. Cu un debit verbal excelent, ele re-acreditează totuși discursul clișeizat și abundent demagogic. Era de așteptat că femeile vor aduce în politica moldovenească un comportament nou, care va schimba modelul. Ele însă și l-au adoptat pe cel  al concurenților lor de gen. Altfel, agresivitatea, aroganța, ironia, trufia, cinismul, din partea oricui ar veni, oricare sursă de gen ar avea (feminină sau masculină),  nu reușesc să asigure unitate, conciliere și coeziune socială. Astfel de strategie electorală este o dovadă în plus că multe din personajele feminine ale dramei electorale puse în scena politică a Republicii Moldova în astă toamnă nu sunt ceea ce vor să pară. Iar bulversările de ultimă oră, mișcările fulgerătoare din culisele politicii și geopoliticii au amestecat mai degrabă lucrurile decât le-ar fi lămurit. În schimb a devenit cert că în spatele politicienelor de succes stă un bărbat puternic. Ceilalți lideri de partide, executând  exemplar „La loc comanda!” nu au făcut decât să se dea într-un spectacol de mâna a doua dintr-un teatru de mâna a doua. Jocul cel mare se face în altă parte.

Contrapunct. De la vârfurile politicii la viața reală distanța-i de-un contrapunct. În cele din urmă contează ceea ce rămâne. Volumul de poezii Femeile iubesc cum respiră (ediția a  II-a, Editura Vinea, București, 2016) semnat de poeta Călina Trifan este una din acele cărți care îți dau curajul să trăiești, îți revelează frumusețea netrecătoare a lumii și ambiguitățile încântătoare ale sufletului de femeie. Călina Trifan, scriitoare cu acte în regulă, a publicat până în prezent zece cărți, dintre care șapte de poezie. Discretă, profundă și rafinată, ea cultivă o poetică a cotidianului feminin. Spuneam altă dată că „poezia ei este străbătută de la un capăt la celălalt de o palpitație aparte”, că eroina ei „îşi asumă frământările, angoasele, bucuriile, împlinirile şi eșecurile femeii în general”. Întâmplarea de a fi trebuit să te naști femeie, de a te dărui prin iubire celuilalt instituie în cartea ei căldura intimă a unui culcuș, în care dorm laolaltă puii, nemaiîntâlniții pui ai unui nevăzut animal sacru, puii singurătății, ai așteptării și cei ai iubirii. Femeile poartă acel culcuș în sufletele lor, acolo unde tăinuiesc atâtea minuni despre care lumea habar nu are. Apoi ele iubesc într-un fel anume. Poate pasional, poate detașat și ironic. „Femeile iubesc cum respiră/ lacom sacadat/ ele tremură ca varga –/ de pe capul iubiților lor,/ vezi Doamne,/ un fir să nu cadă!/ Când lumina ochilor îşi găsesc/ înaripate/ nu mai ating pământul/ toată căldura şi lumina orbitoare/ soarele de pe cer/ de la ele o împrumută” (Inimă în floare). Călina Trifan se identifică cu personajul său care se dăruiește fără rest iubirii și grijii pentru celălalt, dar nu întârtata încât să nu-și ia distanța necesară observării  spectacolului întreg (acest vers scurt „vezi Doamne” spune totul). Sensibilitatea poetei este urmată de o notă de relativizare a observației și discursului care pune universul liricii ei într-un fel de simultaneitate a contrastelor. Deși mai multe poezii evocă stările poetice ale inimii, rețin dintr-o dată acest poem de dragoste: „Iubirile târzii sunt ca vinul/ de Cabernet/ băut în vârful buzelor/ în loc să stingă setea/ mai tare o aţâţă// după atâtea repetiţii/ trebuia să stăpânim rolul perfect/ că nu e totul în mâinile noastre/ am aflat la premieră // să iubeşti şi să mori nu-i târziu/ niciodată” (Iubirile târzii). Poeta Călina Trifan are preferințe pentru poezia gnomică, cu versuri de efigie (Țărână, Cimitir, Dublă măsură, Tinerii, Sens, Iubirea, Destin etc.), care reprezintă adevărate instantanee lirice: „Delicatețe,/ nimeni nu te ia în seamă/ bănuți de aur/ călcați în noroi” (Risipă). Zâmbetul galeș al personajului ei, semn al umorului subtil, colorează în tonuri pastel inscripțiile lirice. Nu știu care îi este ratingul în gura lumii, ce spun despre Călina Trifan barometrele de opinie, nu am auzit să stea bocitorii sau propagandiștii pe la diverse emisiuni să-i ghicească soarta în bobi. Ea nici nu are nevoie de toate astea, deoarece poeta este prin ea însăși și nimic din afară și niciun fel de culise nu o fac să fie  altfel. Asta este adevărata ei putere: „Ai grijă de viaţa ta – n-o cruţa!/ Asta şi fac acum – / înfloresc ca o floare/ la capăt de drum/ orice ar putea însemna un început/ să răspunzi aşteptării e-o nebunie/ dar viitorul adânc/ încă n-a dezamăgit pe nimeni!” (Inscripție)

28 octombrie 2016

Publicat în revista Contrafort, nr. 09-10, 2016, p.2.

 

Publicat în 1, critică literară, Literatura, poeti contemporani, Politica, Receptare | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Despre independență, cu scepticism

Un sfert de veac. Orice s-ar spune, timpul trece, pământul se învârte și lumea odată cu el. Statul Republica Moldova numără un sfert de veac. Douăzeci și cinci de ani de istorie agitată în încercarea de a construi, între Nistru și Prut, un stat modern. A-l construi într-un spațiu în care nu a existat niciodată un stat independent este un lucru extrem de greu, dacă nu cu totul imposibil. Se dovedește că voința populației, oricât de mare ar fi sau va fi fost, nu este de ajuns. Republica Moldova este la origini un fragment din statul medieval Țara Moldovei, un trofeu de război, pe care rușii l-au obținut în urma negocierilor de la Hanul lui Manuc din Bucureștii anului 1812. Contextul istoriei, interesele geopolitice pe care le-au avut întotdeauna și le au în continuare marile puteri în această zonă au marcat prea puternic mentalitatea locuitorilor dintre Prut și Nistru. La asta se mai adaugă faptul că nu am avut noroc de conducători buni. Lipsa de caracter, micimea oamenilor politici, neputința lor, lipsa spiritului de perspicacitate, a gândirii înțelepte și a faptelor chibzuite proprii adevăraților oameni de stat, care ar fi știut să-și asume riscuri, să facă sacrificii pentru a-și scoate concetățenii din impasul istoriei – toate astea au făcut ca în douăzeci și cinci de ani de independență lucrurile să meargă în general prost. O privire retrospectivă asupra începuturilor istoriei noi, căutând spre vârful piramidei sociale, poate constata că numele celor care și-au asumat conducerea țării nu se rețin prin nimic măreț. Nimic din ceea ce i-ar fi făcut pe moldoveni să aibă un trai mai bun nu le poți atribui. Din contra. Unde sunt deciziile îndrăznețe, riscurile personale ale înalților demnitari? Au lăsat în urma lor modele bune de urmat? Îi înghite nemilos conul de umbră al timpului. Parcă au fost, parcă n-au fost; parcă au fost aceștia, parcă alții… Anii 1988-1989 au adus un val nemaipomenit de entuziasm. Atâta încredere, atâta optimism, atâta bucurie de viață și neînfricare… Unde s-a scurs acea energie? Unde erau caracterele potrivite pentru a putea direcționa acea imensă energie umană și a o converti în fapte mărețe, în muncă asiduă și consecventă, demne de aprecierea urmașilor? În culisele acelui uriaș spectacol al deșteptării conștiinței naționale se puneau la cale planuri economice și financiare, se formau grupurile de interese, care își slobozeau de pe atunci tentaculele pentru a controla centrele de putere legale. În lumina reflectoarelor totul părea democrație autentică și libertăți cetățenești, iar în spatele lor se făceau jocuri personale și de grup, politice și, de bună seamă, geopolitice. Republica Moldova nu a avut nicicând independență reală, întrucât nu a putut să-și asigure puterea economică și financiară. Neputința a fost cauzată de punerea interesului personal mult înaintea interesului de stat. Astăzi lucrurile au devenit atât de clare, încât nu merită să mai aducem alte argumente. A căzut întregul edificiu al valorilor. Nimic nu mai ține, totul s-a decredibilizat. Schimbarea s-a produs, dar nu-i cea așteptată. S-a instalat forma vulgară a unei societății de consum în care totul este pus pe tarabă, de la relații de familie până la fonduri bancare. Lumea în care trăim și-a devalizat conținutul.
Totul se vinde, totu-i de vânzare. Totul a fost ticsit în sfera serviciilor, de la educație la emoții și sentimente. S-ar părea că nu-i nimic deosebit în expresiile: servicii educaționale, servicii de sănătate, servicii de consultanță… Serviciu/servicii. Dar acesta nu-i un simplu cuvânt. De fapt, limba nu are „simple” cuvinte. Cuvintele ei nu sunt jonglerii, ci se sprijină pe calupuri de sens. Ele nu numesc doar realitatea, ci o instituie, o țin în stăpânire. Așadar, trecerea activităților din sfera vieții sociale în domeniul serviciilor a deplasat modul de a înțelege sensul acestora și forma în care individul se raportează la ele. În toată gama de semnificații pe care le instituie cuvântul „servicii” este prezent și sensul cuvântului „cost”, „preț”. Totul intră în sfera comerțului, iar între remunerare și comerț există o diferență esențială. Firește, întotdeauna munca a presupus remunerare, dar introducerea educației, bunăoară, în sfera serviciilor înseamnă a vinde, a comercializa, a face negoț. Cum rămâne însă cu acea parte din activitatea educațională care nu poate fi cuantificată în valoare materială? Care e prețul, care e locul vocației, dragostei, dăruirii? Aceste calități nobile, pe care s-au întrețesut mileniile, azi s-au subțiat tot mai mult. Cauza acestor stări de lucruri se află în anii ’98-’99, când angajații sistemului bugetar nu au fost remunerați timp de mai bine de opt luni, apoi a început să li se aprecieze valoarea muncii în mochete, lenjerie de corp, cizme, căciuli etc. Dar n-o duceau toți așa de prost. Unii, mai isteți, traficau patriotism. Abia peste ani s-a putut vedea că mulți dintre cei care compuneau lozincile și animau scandările de la mitinguri și adunări naționale reușeau, concomitent, să intre în posesia unor imobile importante, vile urbane de patrimoniu, puneau pe roate afaceri. Toate acestea cu banii primiți pentru patriotism. Așadar, patriotismul a devenit, pentru unii, afacere prosperă, un fel de meserie. Prestatorii acestui serviciu, care se declară a fi identic cu dragostea de neam și țară, vor fi avut sau având și „carnet de patriot”. Se vor găsi, fără îndoială, curioși care vor pune cap la cap toate firele tranziției și vor depăna ghemul adevărului. Asta se va întâmpla însă peste ani. Cu ce ne alegem azi? Cine sau ce ne mai poate salva?
Frumusețea va salva lumea, iar pe noi, cultura. Mai toate performanțele acestor douăzeci și cinci de ani vin din sfera culturii. Este singurul domeniu unde, indiferent de politici, structurare/restructurare, reformă sau lipsă de reformă, lucrurile au mers. Cam de la sine, deoarece aici totul, în temei, se sprijină pe vocație. Nu-i vorbă că au fost perioade mai bune, mai puțin bune sau chiar rele de tot în ceea ce numim organizarea culturii, dar lucrurile n-au trenat. Republica Moldova este competitivă prin performanțele acestui domeniu. Cultura s-a integrat perfect și cu mult înainte în spațiul european. Asta s-a întâmplat pe contul artiștilor, scriitorilor, fără ca autoritățile, adesea, să facă vreun efort. Dar ce bine ar fi dacă ar ajunge la un nivel la fel de înalt traiul de zi cu zi al basarabeanului! Ce bine ar fi dacă statul Republica Moldova ar avea o fundație prin care ar sprijini oamenii de creație, întrucât eforturile Ministerului Culturii, demne de toată aprecierea, sunt insuficiente pentru cerințele actuale ale culturii și creației. Ce bine ar fi ca statul Republica Moldova să inițieze un program de traducere a literaturii de aici, angajând traducători profesioniști și edituri de referință din afară, care i-ar promova imaginea. Pentru asta ar fi nevoie de viziuni (care cred că nu lipsesc), de efort financiar, de talent organizatoric, de dedicație și de încredere în valorile pe care le naște acest pământ. Un teritoriu, așezat între Prut și Nistru, rupt de mai bine de două secole din matca sa, un spațiu care trage din greu să se constituie într-un stat modern, democratic și prosper, Republica Moldova.

23 august 2016

Contrafort,  Nr. 7-8 (251-252), iulie-august 2016

http://www.contrafort.md/categorii/despre-independen-cu-scepticism

 

Publicat în 1, eseu | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Scriitori la Est de West. Vitalie Ciobanu

vitalie_0

Vitalie Ciobanu, prozator, eseist, critic literar, jurnalist şi comentator politic, este unul din reprezentanţii de seamă ai optzecismului basarabean.

Fişe. Născut la 4 mai 1964, în oraşul Floreşti*, raionul Floreşti, URSS, scriitorul Vitalie Ciobanu este jurnalist de formaţie (Universitatea de Stat din Moldova, 1986). Şi-a început activitatea în sistemul editorial, a fost redactor şi redactor-şef la Editura Hyperion (1986-1993), iar din 1994 este redactor-şef al revistei Contrafort. A debutat cu romanul Schimbarea din strajă (Editura Hyperion, 1991). Au urmat apoi volumele de eseuri şi critică literară  Frica de diferenţă (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1999), Valsul pe eşafod (Editura Cartier, 2001), Scribul în grădina fermecată (Editura Arc, 2014).  În calitatea sa de comentator politic a publicat volumul Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova (Editura  Polirom, 2005). Este coautor, împreună cu scriitorul Vasile Gârneţ, al volumului de impresii de călătorie Literatur Express. Europa de la fereastra vagonului. Jurnal pe două voci (Editura Cartea Românească, 2007)

Prozatorul.  Vitalie Ciobanu a intrat în literatura română cu romanul Schimbarea din strajă. După congenerul său Vasile Gârneţ care debutase în 1988 cu romanul Martorul,  Vitalie Ciobanu se lansa cu trei ani mai târziu (1991) tot ca prozator. Colegul său, împreună cu care avea să fondeze în 1994 revista Contrafort, amintea în una din primele cronici la romanul Schimbarea din strajă  că autorul lui şi-ar fi pierdut în nu se ştie ce împrejurări primul său roman, scris pe la şaisprezece ani, din care a publicat câteva fragmente doar în revistele de la Chişinău – fragmente apreciate de scriitorii Nicolae Dabija şi Ion Mânăscurtă.  Naraţiunea din Schimbarea din strajă aşeza romanul în sfera prozei de inspiraţie istorică, care a instituit o adevărată tradiţie în literatura română. Basarabenii se fac remarcaţi prin proza lui Vlad Ioviță,  a lui Vladimir Beşleagă şi a altor câţiva prozatori.

„Semne în acea toamnă se iveau dintre cele mai felurite şi ciudate şi oamenii se frământau, încercând să le explice cum le venea, mişcaţi în opţiunea lor pentru un înţeles sau altul de stări şi simţăminte contradictorii, care se ciocneau serile în lungi sfaturi şi ciondăneli pe la hanurile de la răspântii”, – astfel începe romanul în care naratorul, un personaj de la sfârșitul secolului XX,  povesteşte în ritmuri sadoveniene un fragment din perioada fanariotă a istoriei Moldovei, mai exact din timpul ultimei din cele patru domnii ale lui Grigore Ghica-Vodă. Altfel, timpul istoriei este mijlocul secolului al XVIII-lea.  Protagonist este căpitanul Toma Albuleţ. Impresia generală a cărţii este impregnată de atmosfera unor vremuri tulburi, schimbătoare. Neaşezarea ţării, lipsa de securitate, complotul, iscodirea, trădarea – acestea sunt neliniștile prin care trece Toma şi oamenii săi.  Tipicul roman istoric, roman de acţiune se transformă treptat în roman de atmosferă, în roman psihologic, în roman textualist. Prin urmare, în spaţiul unei singure cărţi se perindă câteva vârste ale romanului românesc. Calitate sau defect de construcţie şi scriitură, periplul prin diverse modalităţi de narației coincide  cu schimbările sociale în care s-a văzut prins nu doar naratorul, dar şi autorul. Vitalie Ciobanu modifică ad hoc structura discursului narativ şi introduce în partea a doua a romanului o serie de tehnici care au plasat Schimbarea din strajă între proza textualistă şi cea postmodernistă. Îndelungata gestaţie a celui de al doilea roman, care se mai scrie, a umplut pauzele cu texte de proză scurtă. Între timp, Vitalie Ciobanu a publicat în reviste, în diverse antologii câteva povestiri memorabile. Antologabila Zilele după Oreste reprezintă, aşa cum afirmă criticul Grigore Chiper, momentul  „tranziției  dintre două lumi. Una, cu lumini şi umbre, ce apune, alta, de asemenea cu lacune şi aşteptări, care vine”. (O istorie critică a literaturii din Basarabia, Ed. Ştiinţa, Arc, 2004, p.90). Scena finală din romanul Schimbarea din strajă care îl aduce şi pe Toma în „pădurea tenebroasă”  atribuie continuitate, dincolo de spaţiul romanului, căutării disperate a moldovenilor de a ieşi la lumină, dar „numai Dumnezeu-unul ştia cât aveau să rătăcească aşa şi până când”. Aşadar, omul sub vremi şi lumea în schimbare devin temele centrale ale scrierilor lui Vitalie Ciobanu.

Eseistul şi criticul. Vitalie Ciobanu este un redutabil eseist. Scriitura lui este inconfundabilă, iar discursivitatea, dezinvoltura şi organicitatea limbajului alcătuiesc un fel de paradigmă proprie. Europenist convins, Vitalie Ciobanu s-a lansat în genul eseistic cu volumul Frica de diferenţă, care a şi constituit de îndată ce a apărut un reper moral şi comportamental. Imaginea unei societăţi tolerante, care se alcătuieşte dintr-o sumă de lucrări elevate, dar deferite, reprezintă idealul de societate promovat în eseurile sale. Acea „interferență a spiritului cu lumea” pe care o cultivă eseistul se constituie într-un fel de crez al său, devine un modus vivendi. Reacţiile vii, netrucate la actualitatea deloc pomădată iau forma, cum afirmă autorul însuşi, unor „colecţii de nevroze şi sfâșieri epidermice” – aceasta este definiţia eseisticii sale. Vitalie Ciobanu este omul cetăţii, implicarea în viaţa ei face parte din conceptul său asupra rolului scriitorului, literaturii în timpuri răscolite. Cea de-a doua carte Valsul pe eşafod certifică o anumită structură a cărţilor sale de eseuri. Autorul cultivă cu dăruire eseul cultural, speciile criticii literare, dar şi naraţiunea diaristică. Prin urmare, Paginile de antren – primul compartiment al Valsului pe eşafod – adună o serie de dezbateri despre cultură, despre valorile societăţii contemporane sau complexele culturilor din Europa Centrală şi de Est şi integrarea europeană, despre „foamea” artistului în tranziţie. Sunt teme de actualitate, pe care autorul le tratează într-un limbaj în care jumătăţile de măsură nu au loc. Eseistul este tranşant, apărându-și valorile fără concesii şi atitudini conjuncturale. Textele lui Vitalie Ciobanu devin astfel o instanţa morală a tranziţiei. Eseurile din cel mai recent „jurnal de lectură” Scribul în grădină fermecată aduc în faţa cititorului problemele momentului, iar momentul este plin de dilemele, eforturile şi ratările integrării europene. Justiţia memoriei, Privind printre zăbrele la grădina Europei, dar de fapt toate eseurile adunate sub genericul Realitate şi ficţiune dezbat prin diferite optici aceeaşi temă: locul basarabenilor în spaţiul european.

Criticul literar îmbină în cronicile sale dezinvoltura eseistică şi judecata de valoare, făcând uz de cele mai moderne instrumente ale receptării profesioniste.  Cronicile semnate de Vitalie Ciobanu – ample – sunt adevărate studii literare. Stilul inconfundabil, criteriile de construcţie a textelor sale fac deja din critica literară o altă artă, o artă de gradul doi. Analiză lucidă şi rigoare, eleganţă, migală şi asiduitate de hermeneut, joc al imaginaţiei şi rafinament al observaţiei – sunt calităţile criticului Vitalie Ciobanu. Criteriile axiologice pe care le aplică la selecția cărţilor despre care scrie nu lasă nicio urmă de îndoială. Criticul completează harta valorică  a literaturii europene, în care include autori diferiţi, indiferent din care zonă geografică vor fi venind ei. Altfel, criteriul geografic este abolit cu bună ştiinţă, iar personajele sale –scriitorii – sunt cetăţeni cu drepturi depline în Republica Literelor.

Diaristul. Prozatorul Vitalie Ciobanu arată o excelentă disponibilitate narativă proprie discursului diaristic. În volumul Valsul pe eşafod autorul include un Jurnal la Praga, în care evocă  aflarea sa „într-un stagiu la Radio Europa Liberă”, în mai 1999. Jurnalul de călătorie pare să prindă un loc aparte în varietatea speciilor abordate de autor, de vreme ce în 2007 semnează împreună cu Vasile Gârneţ un alt jurnal Literatur Express. Europa de la fereastra vagonului. Jurnal pe două voci. Deşi axa narativă va constitui principiul ordonator al observaţiilor lui Vitalie Ciobanu, descrierile, buclele spaţiale vor constitui savoare acestui tip de proză. Iată, bunăoară, cum îi întâmpină Praga pe călătorii de la sfârșitul secolului XX: „Praga ne întâmpină de departe, desfășurându-și în pâcla amurgului cascada de lumini ce marchează volutele şoselelor cutreierate de mii de automobilişti la sfârșit de week-end”.

Jurnalistul şi comentatorul politic. Cum s-a putut observa din Fişe, Vitalie Ciobanu, din 1994, profesează neîntrerupt jurnalismul cultural la revista  Contrafort. Impactul revistei în formarea unei noi generaţii de scriitori, efortul de sincronizare a discursului literar al basarabenilor cu cel al scriitorilor români şi europeni sunt exemplare. Activitatea editorială şi jurnalismul cultural au fost extinse spre practica jurnalismului de atitudine, spre comentariul politic, care îl aşază astăzi pe Vitalie Ciobanu printre cei mai autorizaţi formatorii de opinie din Basarabia.  Volumul Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova este cartea de vizită a comentatorului politic Vitalie Ciobanu. În eseurile din această carte el dezbate cele mai stringente probleme social-geopolitice ale momentului, de la rolul intelectualilor în Agora (Intelectualul în Agora şi tribulaţiile proximităţii) până la „Proiectul Belkovski” şi „De ce ar avea nevoie România de Basarabia?”. Jurnalistul Vitalie Ciobanu are dreptate: în Basarabia s-a făcut întotdeauna geopolitică. Acesta este specificul locului şi aceasta a marcat de sute de ani atât mentalitatea localnicilor, cât şi atitudinile din exterior.

Ca mai toţi congenerii săi optzecişti, scriitorul meditează în scrierile sale asupra timpurilor în schimbare, asupra anatomiei şi efectelor tranziţiei, în oricare epocă istorică s-ar produce ea. Deşi practică diverse genuri literare şi registre stilistice, Vitalie Ciobanu este înainte de toate prozator, este autorul cu vocaţia epicului, încât tot ce scrie, de la eseu la comentariu politic, se organizează, în măsură mai mare sau mai mică, în discurs narativ.

  • Îmi pare rău de imprecizia în legătură cu locul naşterii scriitorului. Scriitorul s-a născut la Floreşti, nu la Soroca, cum se afirmă în textul publicat.

Revista  SCRIPTOR, Anul II, nr. 3-4, martie-aprilie 2016, pp. 88-90.

http://www.editurajunimea.ro/wp-content/uploads/2016/03/SCRIPTOR-3-4-2016.pdf

Publicat în critică literară, eseu, Literatura, Receptare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Scriitori la Est de West. Eugen LUNGU

 

Eugen-Lungu-pozza

Eugen LUNGU*

este unul din cei mai importanţi critici, eseişti şi editori contemporani din Basarabia.

Fişe. Născut la 1 octombrie 1949, în Hăsnăşenii Mari, raionul Drochia, URSS, scriitorul Eugen Lungu este de formaţie filolog (Universitatea de Stat din Moldova, 1975). După absolvirea facultăţii este  angajat ca redactor la Editura Literatura Artistică, ulterior ca  redactor-şef la Editura Enciclopedică „Gh. Asachi”, iar din 1995 până în prezent este redactor-şef la Editura Arc. S-a îngrijit de editarea unor cărţi de referinţă: Mihai Eminescu, Opere. Ediţie critică în trei volume (1981); Poeţi de pe vremea lui Eminescu (1991, 1999); Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene. Antologie a poeziei generaţiei optzeciste (1995, 2015); Literatura din Basarabia în secolul XX. Eseuri, critică literară. Antologie (2004); Portret de grup. După 20 de ani (2015).  Ca autor Eugen Lungu a debutat în 2004 cu volumul Raftul cu himere (Editura Ştiinţa), după care au urmat cărţile Spaţii şi oglinzi (Editura Prut Internaţional, 2009), Poetul care a îmbrăţişat luna (Editura Prut Internaţional, 2014),  Panta lui Sisif (Editura Cartier, 2014), De ce spunem aşa (Editura Arc, 2014). Este unul din coautorii Istoriei critice a literaturii din Basarabia: pe genuri (Editurile Ştiinţa & Arc, 2004).

Redactorul. Eugen Lungu este unul din cei mai avizaţi redactori de carte din stânga Prutului. Este omul cu vocaţia lecturii, a redactării, cu simţul intrinsec al valorii. El înaintează sigur spre un fel de papat al breslei, reprezentând prin sine însuşi o adevărată instituţie. Scriitorul i-a dedicat meseriei de redactor de carte (atât de rară astăzi, tot mai rară!) aproape patru decenii. Ediţia  critică Mihai Eminescu Opere a fost cea mai căutată şi cea mai credibilă ediţie, până a ajunge ca cititorul basarabean să aibă acces la ediţiile academice, depline ale operei lui Mihai Eminescu. Cu un aparat bibliografic bine pus la punct, cu notele indispensabile unei ediţii care pune în lumină un clasic al literaturii naţionale, în anii optzeci cele trei volume devenise pentru studenţi şi profesori filologi un instrument de lucru. Ediţia îngrijită de Eugen Lungu a făcut ca şi în Basarabia acelor ani să se înțeleagă ce înseamnă o ediţie critică din opera lui Mihai Eminescu, editarea scriitorul fiind  interzisă până în anul 1954. Prin urmare, abia în 1981 opera eminesciană apărea în stânga Prutului într-o ediţie profesionistă. Îngrijitorul ei punea în practică conceptul academic de editare a operei unui scriitor clasic, ceea ce presupunea existenţa unui aparat critic adecvat. Acea ediţie a  operei eminesciene, publicată cu litere ruseşti, dar îngrijită cu profesionalism şi responsabilitate, aşeza lectura operei eminesciene în canon, în ritualul firesc al ediţiilor de referinţă. Publicarea operei eminesciene în trei volume făcea publică, cu discreția inerentă,  vocaţia de redactor şi editor de carte  a lui Eugen Lungu. Din 1981 până în 2004 scriitorul s-a ţinut mai tot timpul în umbră, evitând lumina reflectoarelor, însă, dacă se decidea, apariţia lui devenea un eveniment. Memoria culturală reţine, printre altele, articolul în care criticul dezavua exemplar plagiatul din lucrările academicianului Mihail Dolgan. Redactorul de carte trebuie să cunoască măsura răbdării şi a muncii migăloase. Astfel, Eugen Lungu nu se grăbea şi tot ce punea în faţa cititorului însemna cumpătare şi calitate. Peste zece ani, în 1991, redactorul apărea în ipostază de antologator, îngrijind volumul Poeţi de pe vremea lui Eminescu. Şi această carte a avut efectul unei revelaţii, întrucât atunci, ca şi astăzi de altfel, scriitorii se studiau în mare măsură izolat. Cartea Poeţi din vremea lui Eminescu aducea în actualitate contextul în care a scris Eminescu şi reînvia întrucâtva procesul literar din vremea lui. Ideea lui Eugen Lungu umplea un gol, făcând accesibilă intrarea cititorului (un cititor avizat totuşi, nu unul oarecare) în atmosfera secolului al XIX-lea.

Criticul de direcţie. Criticul Eugen Lungu este „naşul” optzecismului poetic basarabean. Acum două decenii, el alcătuia prima antologie a poeziei optzeciste  – „cartea de vizită a generaţiei ’80 basarabene”, cum afirma în prefaţa O altă poezie la volumul Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene, prin care acredita poezia nouă de pe segmentul estic al literaturii române. Diferenţa de scriitură a celor douăzeci de poeţi (Eugen Cioclea, Valeria Grosu, Arcadie Suceveanu, Vsevolod Ciornei, Leo Bordeianu, Călina Trifan, Teo Chiriac, Vasile Gârneţ, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Valeriu Matei, Constantin Olteanu, Lorina Bălteanu, Irina Nechit, Ghenadie Nicu, Nicolae Leahu, Emilian Galaicu-Păun, Ghenadie Postolache, Aura Christi, Dumitru Crudu) era evidentă, dar cadrul general al paradigmei confirma aderenţa lor la ideologia şi estetica optzecismului şi/sau postmodernismului românesc. Deşi rămâneau pe din afară poeți care ulterior au avut o evoluție mult mai spectaculoasă decât a unora din „portretul de grup”, antologatorul avu de respectat condiţia publicării de către poeţii antologați barem unui singur volum până la momentul lansării medalionului poetic al generaţiei. Eugen Lungu a marşat pe incontestabilul principiu al valorii şi noutăţii literare, dar a trebuit să se încreadă şi în intuiţie. Şi nu a greşit. Cu o singură excepţie (cum ar fi poate Constantin Olteanu), toţi poeţii incluşi în acel „portret” au confirmat. Ei anunţau noua generație de scriitori, perfect sincroni cu paradigmele artistice ale literaturii române. Erau omenii timpului, oamenii schimbării. Peste douăzeci de ani, cea de-a doua ediţie a antologiei (2015) reprezintă o reluare aproape identică cu cea dintâi, doar poetul Vasile Gârneţ a refuzat să mai facă parte din Portret-ul de grup. Drept confirmare a fenomenului optzecismului poetic, aflat azi în plin proces de istoricizare, dar şi în ideea de a comensura valoarea şi competitivitatea generaţiei cu sine însăşi, Editura Cartier şi criticul Eugen Lungu şi-au propus să publice o nouă versiune a antologiei Portret de grup. După 20 de ani, cu aceeaşi poeţi, dar cu texte la zi. Excepţia o reprezintă includerea poetului Mircea V. Ciobanu şi absenţa poetului Vasile Gârneţ. Recuperarea lui Mircea V. Ciobanu este explicitată de alcătuitor prin coincidenţa cronologică a apariției antologiei cu debutul în volum a poetului (1995): „Haydn între două claxoane, volumul de debut al lui Mircea V. Ciobanu, apărea împreună cu Portret… şi era lansat în aceeaşi zi”. Antologia După 20 de ani reprezintă reflecția în oglinda timpului a aceloraşi poeţi, aflaţi pe o altă treaptă a timpului. Gestul editorial pare să fie inedit pentru toată literatura română.

Eseistul. Deşi face parte, ca vârstă, din promoţia’70 a generaţiei’60 (sau, cum au numit-o unii istorici literari, „generaţia ochiului al treilea”, luând drept generic titlul cărţii de debut a poetului Nicolae Dabija), Eugen Lungu, numit sugestiv de scriitorul Mircea V. Ciobanu „Sindbad-marinarul, care navighează pe fişierele Bibliotecii Babel”,  şi-a publicat prima sa carte ca autor abia în 2004, debutând la cinzeci şi cinci de ani, în plină generația milenaristă. Altfel, scriiturii lui Eugen Lungu nu i se potrivesc codurile generaţioniste. El trece pe deasupra paradigmelor, fiind fidel nu atât timpului, cât temperamentului său literar, ştiind să pună ordine în valorile literaturii naţionale şi universale cu aceeaşi abilitate şi profunzime de la tragediile lui Sofocle până la blogogramele lui Gheorghe Erizanu. Disecțiile în interiorul scriiturii de eseist şi critic literar a lui Eugen Lungu (aceste ipostaze fiind de-a dreptul sudate), evidenţiază existenţa unui stilul aparte de construcţie a argumentului, de îngemănare a ideilor. Asumându-și caligrafia genurilor, autorul le topeşte într-o scriitură limpede, fluentă, înclinată spre naraţiune, spre poveste chiar, care declanșează o adevărată plăcere a lecturii. Textele lui provoacă un gen de delectare, ca pe timpuri, când literatura şi lectura însemnau neapărat „zăbavă” şi hedonism. Prin urmare, eseurile lui Eugen Lungu se caracterizează printr-o insolită arhitectură a ideilor, tot aşa cum un design tematic şi ideatic aparte este propriu celor patru cărţi: Raftul cu himere, Spaţii şi oglinzi, Poetul care a îmbrăţişat luna, Panta lui Sisif. Ele au la bază conceptul de eseu clasic, ceea ce ar însemna dezbatere asupra unor probleme şi realităţi literare şi culturale. Cronicile la numeroase cărţi glisează spre discursul hermeneutic, articulându-se în dezinvoltura de tip eseistic. Aşa dar, eseul şi comentariul literar se găsesc într-o simbioză organică în volumele semnate de Eugen Lungu. Şi acest fapt poate explica natura lor revelatorie, dar scriitura are la bază înainte de toate vocaţia, talentul, cultura autorului.

Eseistica lui Eugen Lungu merită o analiză temeinică şi amplă, dezvoltată în eventuale studii sau disertaţii. Pentru a puncta doar câteva direcţii ale tematicii, am menţiona interesul pentru faptele şi întâmplările neordinare, pentru detaliile care fac deliciul istoriei literare şi culturale. Bunăoară, în eseul Absintul (volumul Raftul cu himere) autorul „defragmentează”, cum îi place să spună, „halucinaţia artistică a secolului al  XIX-lea” şi aşează în cadrul unei naraţiuni ambalate în atitudini  Degetul lui Germanicus, Sărăcie & Impresionism & Femei, Absintul cu verzi colane – secvenţe menite să contureze o proximă istorie a licorii şi efectelor ei miraculoase în cultura universală şi cea naţională. Cărţile lui Eugen Lungu propun implicit o listă de scriitori şi opere trecute prin grila sa de lectură. Am putea vorbi, aşa dar, despre Lista lui Eugen (Lungu), care nu mizează pe livrarea unui canon, ci pe dezvăluirea unor momente mai puţin cunoscute, dar relevate din viaţa şi/sau opera unor autori foarte diferiţi. Simplul fapt că i-au atras atenţia eseistului este deja un beneficiu lor, deoarece Eugen Lungu readuce în memoria societății şi nume adesea neglijate sau chiar date uitării. Pe paginile cărţilor lui se întâlnesc scriitori de calibru diferit şi din epoci disparate, dar invocarea lor are neapărat de spus ceva important cititorului de azi.  În cărţile lui Eugen Lungu se întâlnesc George Meniuc,  André Gide şi G. Călinescu (Raftul cu himere) sau Vladimir Beşleagă, Nicolai Costenco, Arthur Rimbaud, Dan Brown (Spaţii şi oglinzi), sau Sofocle, Franz Kafka, Günter Grass, Eugeniu Coşeriu (Panta lui Sisif), sau Mihai Eminescu, Umberto Eco, Arhip Cibotaru, Gheorghe Erizanu, Lucian Blaga (Poetul care a îmbrăţişat luna) etc. De la literatură spre pictură, de la antichitate spre postmodernitate – între aceste şi alte coordonate temporale şi estetice ample se fixează spaţiul tematic al eseurilor lui Eugen Lungu.

Eseistul are o predilecţie aparte pentru fişele de dicţionar, Eugen Lungu fiind structural un spirit enciclopedic. Toate cărţile sale cuprind eseuri declanşate de un cuvânt, un termen, cum ar fi, spre exemplu, textul întitulat Defragmentarea kitschului,  inclus în volumul de debut Raftul cu himere.  Cartea De ce spunem aşa este construită în totalitate din acest gen de „fişe”. „În sumarul acestei cărți, afirmă autorul, a intrat o infimă parte de articole pe care le-am publicat sub însemnele unei rubrici, pe care o susţin de vreo douăzeci de ani şi ceva, la revista pentru adolescenţi Noi. Dacă ar fi să-mi dau niţică importanţă, aş putea spune că am şi eu modesta mea contribuţie la conturarea profilului intelectual al noii generaţii”. Alte texte au văzut lumina tiparului în revista Sud-Est cultural. Deşi au un cititor-ţintă („tânăra generaţie”), articole precum Amour grec sau ce înseamnă „dragoste platonică” fac deliciul lecturii şi pentru unii din cei mai avizați cititori. Bine structurate, argumentate temeinic, şlefuite ca într-un atelier de lentile, eseurile lui Eugen Lungu conţin în structura lor de adâncime un substrat instructiv, asemănător demersului didactic implicit. În cele cinci cărţi ale lui se observă unda freatică a discursului învăţătorului, care a însemnat pentru Eugen Lungu continuarea – prin editare de carte, prin scrisul propriilor texte, prin actele de cultură desfăşurate de-a lungul anilor – activităţii de îndrumător începute cândva, prin 1975, la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Profesorul a trecut în umbra editorului, eseistului şi criticului literar, dar nu a dispărut.  Şi el face să se împlinească destinul scriitorului Eugen Lungu.

15 noiembrie 2015

*Este primul eseu de la rubrica Scriitori la Est de West, găzduită de revista ieșeană SCRIPTOR, nr. 1-2, 2016.

 

Publicat în critică literară, eseu | Etichetat , | Lasă un comentariu

Viaţa, filmul şi romanul

Gâlceava vieţii cu filmul. Nu-mi vine deloc să mă refer la cotidianul societăţii moldave. Un gust mai leşios, o imagine mai tristă şi mai deznădăjduitoare, o secătuire mai adâncă de puteri lăuntrice ar fi greu de imaginat. Societatea noastră trece printr-un devastator cataclism moral şi valoric. Ideea de încredere (în sinceritate, onoare, cuvânt, promisiune, angajament) s-a spart. Clasa politică, instituţiile statului, societatea civilă – toate s-au devalorizat. „Om politic”, „deputat”, „ministru”, „guvernator”, „judecător”, „procuror”, „comentator”, „media” au ajuns adesea cuvinte de ocară. Ironia amară domină atitudinile cetăţeanului faţă de mesagerii politicului. În prim-planul evenimentelor ajung indivizi de serie, din compromişi în mai compromişi, şterşi, păpuşi de lut ce alcătuiesc o masă amorfă menită să anuleze orice contur, orice tresărire de personalitate. Cultura comunicării, limbajul cultivat sunt substituite de argou, de gesticulaţie specifică „zonei” şi budoarului. Eroii noştri-s „saltimbancii şi nerozii”. Ei lansează „bombe informatice”, declanşează „scandaluri la vârf”, alimentează breaking news-urile la scăricică naţională. Totu-i contaminat de falsitate. Lumea clocoteşte, cad guverne, se instituie altele rapid, fără inutile frământări şi discursuri blazate. Băgaţi într-o bulă de vid, cineva ne dă-n carusel deasupra hăului. Ilogismul s-a instaurat în miezul sec al lumii noastre. Un personaj politic controversat jongla în discursurile sale liniar-flegmatice cu un dicton preferat: „Viaţa bate filmul”, dar viaţa, ca o domnişoară capricioasă, a cedat, în cele din urmă. Locul termenilor s-a schimbat: azi, filmul bate viaţa.
Despre romanele vieţii, pe scurt. Îl întrebam pe scriitorul Ghenadie Postolache de ce în ultimul său roman, Elegia unui picaj(2013), destinul lui Ion – reprezentantul tipic al vieţii politice de după 2009 – este întreţesut în exces, îmi părea, cu scene erotice şi relaţii de adulter. Frustrările, neîmplinirile politice şi financiare ale personajului se pervertesc într-o nesăţioasă poftă de femei. „Pentru că asta este realitatea şi pentru că asta este viaţa lui”, îmi răspunse autorul. Elegia unui picaj face radiografia prezentului. Personajele lui Ghenadie Postolache se mişcă printre noi. Val, bunăoară, are un atelier de reparaţii auto „în cartierul Buiucani”, Ion devine membru al unui partid „centrist”, format prin 2007 – o aluzie lesne de descifrat. Realizat în ideea reprezentării veridice a realităţii, romanul dezvăluie viaţa omului politic din Republica Moldova, a cărui integritate este vulnerabilizată de trecutul kaghebist, de picare în tot felul de capcane întinse de indivizi obscuri, dar influenţi. Ei dirijează din spatele cortinei mişcarea în scena vieţii politice. Ion intră într-un picaj iremediabil. Îşi pierde familia, îl părăsesc oamenii dragi, care i-au fost aproape vreme îndelungată, şi sfârşeşte asasinat. Protagonistul din romanul lui Ghenadie Postolache este o fiinţă dramatică, devorată de propriile frustrări şi dileme, pe care politicul îl înstrăinează şi însingurează definitiv.
O paralelă subtilă se impune între suspansul angoasant şi sentimentul de captivitate pe care îl trăieşte societatea moldavă şi atmosfera claustrării instituită în romanul lui Alexandru Vlad Ploile amare (Charmides, 2012). Coborând spre realităţile secolului trecut, autorul reprezintă un fragment de viaţă dintr-un sat românesc aşezat în apropierea unui mare râu. În urma ploilor care au durat mai bine de jumătate de an, tot spaţiul este invadat de ape. Lumea devine captiva apelor tulburi. Ploile amare este, fără îndoială, un roman de atmosferă. Mottoul subliniază o dată în plus acest lucru: „Întotdeauna lucrurile oglindite în ape tulburi prind din culoarea a ceea ce tulbură apa” (Despre lucrurile oglindite în apele tulburi, Leonardo). Flancat de destinul a doi protagonişti – Alexandru, preşedintele colectivei, şi Pompiliu, un tânăr profesor venit de curând în localitate şi aşezat în gazdă la Alexandru –, romanul are în centrul construcţiei destinul lui Brodea şi al enigmaticei Anca. După detenţia politică, fostul preot greco-catolic Brodea revine în satul său de baştină, angajându-se la ferma de păsări. Frumoasa Anca reprezintă imaginea personajului absent. Ea este o poveste, o enigmă, o himeră, este şi nu este, ca să se descopere în final că fusese omorâtă încă în 1954. Anul 1954 este reperul temporal cel mai de jos al istoriei povestite în roman: este anul încarcerării lui Brodea, al colectivizării forţate, al unei crime abominabile, al schimbării radicale a vieţii. Acţiunea se desfăşoară după douăzeci de ani, în 1974, iar ploile şi apele tulburi dezleagă seria de taine ale acestei lumi amare, în disoluţie morală. Pompiliu, tânărul profesor, aduce lumea şi istoria ei în lumina adevărului.
Revenind la noi, cei de aici şi de acum, care urmărim halucinanta căutare a caravanei furate, intrăm în zona incredibilului. Parcă am locui într-un roman detectivist cu elemente SF. Senzaţia că am fi hipnotizaţi, că înţelegem tot, dar că ni s-au luat puterile de a acţiona ne macină. Deşi cu semnificaţii total diferite, amestecul de tragic şi ironic compatibilizează întru câtva căutările miliardului subtilizat din averea statului cu detectarea autorului urmelor apărute inexplicabil în curtea unei închisori. Romanul Urma(Bucureşti, Cartea Românească, 2014) este primul roman semnat de poetul Adrian Alui Gheorghe. Naratorul reconstituie atmosfera închisorii din Aiud, în care sunt încarceraţi deţinuţii politici. Spaţiul închis, lumea captivă constituie şi pentru scriitorul Adrian Alui Gheorghe locul de propulsie a subiectului romanesc. La Aiud, în dimineaţa zilei de 18 noiembrie 1960, gardienii descoperă câteva urme pe zăpada proaspătă. Urmele „veneau dinspre gardul de sârmă ghimpată” şi „duceau spre pavilioanele deţinuţilor”, dar nu se întorceau de acolo. Anecdota prin care se pune pe rol un subiect de factură poliţistă îi permite autorului să dezvăluie într-un spaţiu destul de restrâns (doar 148 de pagini) drama deţinuţilor politici şi dimensiunea grotescă a personalului din gardă. Amestecul de dramatism şi farsă asigură partea de inedit a perspectivei narative. Ceea ce impresionează, peste alte calităţi ale romanului, este disponibilitatea autorului de a crea scene de umor povestind o istorie de un tragism incomensurabil. Finalul romanului atribuie demnităţii umane sens: cine îşi poate râde în momente fără soluţii, cine îi poate râde duşmanului în faţă are şanse de supravieţuire, chiar dacă moartea fizică s-a împlinit.

http://www.contrafort.md/categorii/filmul-i-romanul

 

| Lasă un comentariu

Romanul generației ’80. Ediţia a II-a, 2015

E-book

cover225x225

http://www.cartier.md/carti/romanul-genera%C8%9Biei-/1249.html

https://itunes.apple.com/us/book/romanul-generatiei-80/id1061591823?ls=1&mt=11

 

Publicat în critică literară, eseu, Literatura | Etichetat , , , | Lasă un comentariu